ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 59/2021

HOTĂRÂRE

21.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 59/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 12 iulie 2019, sub dosar nr. x/2019, contestatorul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală a Contribuabililor Nerezidenți, a formulat contestație la executare prin care a solicitat obligarea intimatei să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal nr. x din 30 martie 2019, emis de I.P.J. Cluj.

Prin sentința civilă nr. 125 din 10 ianuarie 2020,Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect contestația la executare împotriva refuzului ANAF Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Fiscală a Contribuabililor Nerezidenți de a pune în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției emis de Inspectoratul Județean de Poliție Cluj, în temeiul art. 260 alin. (1) din Legea nr. 207/2015. S-a mai reținut că, potrivit alin. (4) al aceluiași text legal, contestația se introduce la instanța competentă.

S-a constatat că, în speță, calitatea de debitor revine lui A., cu domiciliul în Italia, situație ce impune stabilirea competenței teritoriale a instanței raportat la sediul creditorului, conform tezei a doua a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În privința calității de creditor în cauză, au fost avute în vedere dispozițiile art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 2/2001, conform cărora sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fără domiciliu/sediu în România se fac venit la bugetul de stat și s-a reținut că Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice este creditor al obligației, nu intimata care deține exclusiv rolul de colectare a creanțelor fiscale, fiind un veritabil organ de excutare. În raport de sediul Ministerului Finanțelor Publice, s-a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a contestației la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 2104 din 9 iunie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluției adoptate s-a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 30 martie 2019, emis de Inspectoratul de Poliție Cluj, a fost sancționată contravențional o persoană ce are domiciliul în străinătate, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. competența în cazul contestațiilor la executare, dacă domiciliul/sediul debitorului nu este în țară, aparține instanței de la domiciliul/sediul creditorului.

S-a apreciat că, în speță, calitatea de creditor o are Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, iar nu Statul Român, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea teritorială a ANAF.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 5263 din 14 octombrie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În privința calității de creditor în cauză, au fost avute în vedere dispozițiile art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 2/2001, conform cărora sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fără domiciliu/sediu în România se fac venit la bugetul de stat și s-a reținut că Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, este creditor al obligației, nu intimata care deține exclusiv rolul de colectare a creanțelor fiscale, fiind un veritabil organ de excutare. În raport de sediul Ministerului Finanțelor Publice, s-a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a contestației la executare.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 207/2015, raportat la art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 260 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 207/2015, prevăd că (1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Din examinarea actelor dosarului se reține că amenda contravențională a cărei executare se solicită a fost aplicată numitului A., domiciliat în Italia, aspect în raport de care se constată că incidente în speță sunt dispozițiile prevăzute de art. 651 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul creditorului.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Divergența ce a cauzat prezentul conflict de competență a fost generată de stabilirea calității de creditor în cauză, Judecătoria Sectorului 5 București a făcut aplicarea prevederilor legale incidente prin raportare la sediul creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, iar Judecătoria Cluj Napoca a avut în vedere sediul creditorului Ministerul Finanțelor Publice ca instituție ce reprezintă Statul Român.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice fără domiciliu în România și persoanelor juridice fără sediu în România se fac venit la bugetul de stat. Prin urmare, creditor al obligației este Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Însă, potrivit art. 1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, această din urmă instituție se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat, conform legii. În realizarea funcțiilor sale, Agenția Națională de Administrare Fiscală are printre atribuții și pe aceea de a reprezenta Ministerul Finanțelor Publice ca subiect de drepturi și obligații în raporturile juridice litigioase sau în legătură cu acestea, în care Ministerul Finanțelor Publice participă nemijlocit în nume propriu sau ca reprezentant al statului, în baza mandatului acordat, astfel cum rezultă din art. 7 din H.G. nr. 520/2013,

Totodată, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii anterior menționate, se înființează în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.

Astfel, reprezentarea Statului Român a fost delegată de Ministerul Finanțelor Publice către unitatea subordonată, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, P-ța Avram Iancu nr. 19, jud. Cluj.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj Napoca este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite deduse judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.