ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2021

Prin sentința civilă nr. 2062 din 17 iunie 2020 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., toți prin Sindicatul Național Pro Lex și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2244 din 28 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat invit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casatie si Justitie în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că acțiunea a fost introdusă după data modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, iar reclamanții, nu au domiciliul pe raza Municipiului București, ci în județul Cluj.

Față de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul persoane fizică, și mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competență teritorială a tribunalului în funcție de sediul Sindicatului.

Competența este definită în doctrină ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a judeca un anumit litigiu.

Prin urmare, pentru determinarea instanței competente în soluționarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției, pretenția concretă a reclamantului.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform aliniatului 3 din același act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Dispozițiile legale enunțate anterior instituie o competență teritorială exclusivă la sediul reclamantului, indiferent dacă acțiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convențional.

În aceste condiții, tribunalul constată că devin incidente dispozițiile aliniatului 4 al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, competența se stabilește prin raportare la domiciliul reclamanților.

Or, având în vedere că reclamanții din prezenta cauza domiciliază în județul Cluj, prin raportare la prevederile legale anterioare care reglementează o competență teritorială exclusivă, Înalta Curte constata că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, în a cărui rază de competență își au domiciliul reclamanții.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., toți prin Sindicatul Național Pro Lex și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.