ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1821/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. Băicoi și B. (B.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și S.C. C. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea Autorizației de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 6192/02.11.2016 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.11.2017 sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 379 din data de 06 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă S.C. C. S.R.L. și a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții A. BĂICOI, B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, ca lipsită de interes.

Împotriva sentinței civilă Nr. 379 din data de 06 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. Băicoi și B. (B.), invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a încălcat și aplicat greșit normele de drept material referitoare la interesul reclamantei de a formula cereri de chemare în judecată.

În cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, art. 5 lit. d) și art. 20 alin. (6) care reglementează interesul și calitatea organizațiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate protecția mediului:

Art. 20 alin. (6) dispune:

"Organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului au drept la acțiune în justiție în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecția mediului".

Mai mult, art. 5 lit. d) din același act normativ arată că: Statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos si echilibrat ecologic, garantând în acest scop: d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizațiilor pentru protecția mediului, autorităților administrative și/sau judecătorești, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu".

În consecință, reclamantele sunt organizații neguvernamentale care au ca scop și obiect de activitate protecția mediului, care au interes și calitate procesuală activă în orice litigii care au ca obiect protecția mediului, având calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii de față.

Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus note de ședință prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în subsidiar, excepția lipsei de interes în formularea recursului și în terțial, a solicitat să se constate ca rămasă fără obiect cererea dedusă judecății.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea prezentei cereri de recurs va analiza cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În susținerea excepției inadmisibilității recursului, intimata-pârâtă arată că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Or, instanța de fond învestită cu soluționarea cererii de anulare a autorizației de mediu nr. x/2014 (dosarul nr. x/2016) s-a pronunța la data de 26.06.2017. Având în vedere că prezenta cale de atac a fost promovată după pronunțarea instanței de fond, recursul apare ca inadmisibil.

Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare", iar promovarea recursului nu depinde de existența sau inexistența unei hotărâri pronunțate cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Cu privire la fondul cauzei, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța de control judiciar constatată că, în prezenta cauză instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care s-a solicitat suspendarea Autorizației de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L..

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății ca lipsită de interes, reținând că recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 8 alin. (1)

1

din Legea contenciosului nr. 554/2004 potrivit căruia persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

În ceea ce privește cererea de recurs, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". Prin urmare, una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 458 din C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul derulării cauzei.

În contextul arătat se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. Băicoi și B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și C. S.R.L., au solicitat anularea autorizației de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2014 suspendarea autorizației de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 8624 din data de 26.06.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei B. (B.) și a anulat cererea formulată de reclamanta B. (B.), pentru lipsa dovezii de reprezentant; a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect; a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanta A. Băicoi, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și S.C. C. S.R.L., având ca obiect:

"anulare act administrativ și suspendare executare act administrativ" ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 6288 din data de 10.12.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantele A. Băicoi și B. împotriva sentinței civile nr. 8624 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Având în vedere că instanțele de judecată s-au pronunțat în mod definitiv asupra cererii de anulare a autorizației de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L., precum și faptul că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, iar în raport de dispozițiile art. 15 alin. (1) din același act normativ efectul pozitiv al suspendării ar putea fi prelungit până la soluționarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că recurentele-pârâte nu justifică un interes actual în susținerea recursului, în vederea obținerii unei soluții de admitere a recursului, de casare a sentinței atacate și de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes a recursului.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Admite excepția lipsei de interes a recursului.

Respinge recursul declarat de recurentele-pârâte A. Băicoi și B. (B.) împotriva sentinței nr. 379 din 06 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2020.