ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1453/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1453/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 6 martie 2018, societatea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, teza a II-a, coroborat cu art. 510 și art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea sentinței nr. 91/22.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel Tîrgu Mureș în dosarul nr. x/2017, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în anularea Deciziei nr. 12857/08.03.2017, emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - DGPEC, în urma soluționării contestației formulate de S.C. A. S.R.L. sub nr. x/28.10.2016, privitor la respingerea CP2/20.02.2015 (cererii parțiale la plată) de către AM - POS CCE, a sumei solicitate în cuantum de 191.453,92 RON, cu consecința anulării implicite și a Informării nr. 30128/14.10.2015 privind aprobarea Cererii de rambursare nr. x de către AM POS CCE.
Prin sentința nr. 97 din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 91/22.09.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că este întemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârât, având în vedere neîndeplinirea în cauză a condiției de admisibilitate decurgând din obiectul revizuirii, și anume aceea a evocării fondului, fiind evident că hotărârea primei instanțe nu cuprinde o soluție asupra fondului, ea fiind respinsă pe chestiuni de admisibilitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Sub un prim aspect, recurenta-revizuentă consideră nelegală soluția pronunțată de prima instanță, întrucât motivele de nelegalitate invocate de aceasta s-ar înscrie în cele reglementate la pct. 1 alin. (1) din art. 509 C. proc. civ., astfel că cererea sa de revizuire ar fi admisibilă, având în vedere că, în opinia sa, hotărârea judecătorească supusă retractării evocă fondul.
În acest sens, recurenta arată că, pentru a fi supusă revizuirii o hotărâre judecătorească, este suficient să fi fost evocat fondul cauzei la pronunțarea ei, nefiind obligatoriu ca soluția pronunțată în cauză să fie dată pe fondul dreptului dedus judecății.
Recurenta-revizuentă critică faptul că, în speță, în motivarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii sale de revizuire, instanța se rezumă în a face trimitere la prevederile art. 243 din C. proc. civ., privitor la împrejurările care pot pune capăt unui proces, fără o dezbatere asupra fondului. Acest text de lege enumeră situațiile de acest gen ca fiind: renunțarea la judecată ori la dreptul pretins, învoiala părților sau admiterea unor excepții care fac să nu mai fie necesară dezbaterea asupra fondului.
Subliniază recurenta că acest text de lege invocat de instanță nu face nici o trimitere sau referire la evocarea fondului. În opinia recurentei, instanța, reținând acest text de lege, a considerat inutil să mai cerceteze motivele de revizuire invocate și dezvoltate de revizuentă, mulțumindu-se pur și simplu să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Sub cel de-al doilea aspect, raportat la prevederile art. 22 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., recurenta-revizuentă susține că prima instanță, încălcând principiul disponibilității instanței și cu depășirea limitelor învestirii, a statuat prin considerentele hotărârii supuse revizuirii, cu puterea lucrului judecat, asupra caracterului de act administrativ vătămător - pentru reclamantă, a Notificării nr. x/23.04.2015, emisă de AM POS CCE, făcând o analiză pe fond a acestuia, deși nici una dintre părțile litigante nu o învestise cu o astfel de analiză și nu supusese cenzurii judecătorești acel act.
Se mai arată în motivarea cererii de recurs că, procedând în aceeași manieră, cu depășirea limitelor învestirii sale și cu evocarea fondului cauzei, instanța de fond a analizat și calificat - pur și simplu ca fiind lipsit de efect, faptul că pârâta în cauză a emis Decizia nr. 12857/08.03.2017, motivând doar că "organul de soluționare a contestației nu a dat însă eficiență juridică acestei constatări, contestația fiind analizată pe fond", cu referire la soluționarea primei contestații, desigur, sens în care nu s-a mai pronunțat asupra acestui capăt de cerere - în fapt cel principal.
Arată recurenta că soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductive de instanță, prin sentința nr. 91/2017 supusă revizuirii, în mod paradoxal a fost pronunțată doar față de petitul secundar al cererii de chemare în judecată, raportat la actul premergător (Informarea nr. x/14.10.2015) celui solicitat a fi anulat (Decizia nr. 12857/08.03.2017).
Recurenta-revizuentă apreciază că prima instanță ar fi considerat inutil să mai cerceteze motivele de revizuire invocate și dezvoltate în cererea principală, mulțumindu-se doar să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepția nulității recursului, arătând că motivele invocate de către recurenta-revizuentă nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute la art. 488 C. proc. civ., întrucât acestea sunt practic o reiterare a argumentelor prezentate la fondul cauzei.
Analizând cu prioritate excepția invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, respectiv excepția nulității recursului, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecință.
Astfel, analizând cererea de recurs formulată, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii.
Astfel cum s-a reținut anterior, Înalta Curte constată că susținerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".
Astfel, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de revizuire, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este nelegală, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat această cerere, fiind nemulțumită de fapt de soluția pronunțată de instanță.
În consecință, Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei vizând în fapt pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a normelor de drept material, astfel cum au fost expuse, nu sunt întemeiate.
Înalta Curte constată că, în fapt, prin sentința recurată, instanța a respins cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 91/22.09.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca prin decizia ce se va pronunța să se admită recursul, să se caseze sentința recurată, iar, în rejudecare, să se schimbe în tot sentința, în sensul admiterii cererii de revizuire și, în consecință, să fie admisă acțiunea recurentei-revizuente având ca obiect anularea Deciziei nr. 12857/08.03.2017 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - DGPEC, în urma soluționării contestației formulate de revizuentă sub nr. x/28.10.2016, privitor la respingerea CP2/20.02.2015 (cererii parțiale la plată) de către AM - POS CCE, a sumei solicitate în cuantum de 191.453,92 RON și implicit a anulării Informării nr. 30128/14.10.2015 privind aprobarea Cererii de rambursare nr. x de către AM POS CCE.
Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prima instanță verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile legale invocate de recurentă și de soluția supusă revizuirii, dispusă prin sentința nr. 91/22.9.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:
"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 din C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice și adevărul ce se presupune că este conținut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicație a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății. Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar, conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăși limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.
Prin urmare, instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluționeze pricina în întregul ei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a apreciat în mod corect că în speță este întemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârât, având în vedere neîndeplinirea în cauză a condiției de admisibilitate decurgând din obiectul revizuirii, și anume aceea a evocării fondului, fiind evident că hotărârea primei instanțe nu cuprinde o soluție asupra fondului, ea fiind respinsă pe chestiuni de admisibilitate.
Astfel cum în mod corect a reținut Curtea de apel în sentința recurată, situația în care instanța nu soluționează fondul cererii este reglementată expres de C. proc. civ. în art. 243:
"în cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunță la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părților sau sunt admise cereri ori excepții care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în ședință publică, judecătorul se va pronunța asupra cauzei prin hotărâre".
S-a mai reținut în considerentele sentinței recurate că același text, art. 509, cuprinde și excepțiile de la condiția pronunțării asupra fondului/evocării fondului, însă hotărârea a cărei revizuire se dorește, combinat cu motivul invocat, nu se încadrează în aceste cazuri (pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 și 11, acesta din urmă conform deciziei Curții Constituționale nr. 866/2015 din 10 decembrie 2015).
Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești care se vădește a fi greșită, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca hotărârea judecătorească să fie viciată.
Literatura de specialitate a statuat că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține schimbarea unei hotărâri judecătorești și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de art. 509 din C. proc. civ. și cu îndeplinirea condițiilor legale.
Analizarea în fapt și în drept a motivelor de revizuire, prevăzute în mod limitativ de art. 509 pct. 1-11 din C. proc. civ., în speță, art. 509 pct. 1 din C. proc. civ., nu privește admisibilitatea cererii, ci se realizează cu ocazia dezbaterilor privind fondul revizuirii, conducând la respingerea ca neîntemeiată a cererii, sau, în situația primirii acesteia ca întemeiată, la încuviințarea sa, desființarea hotărârii atacate și reluarea judecății.
Însă, până la analizarea motivelor revizuirii dezvoltate de parte se impune a se cerceta condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.
După cum în mod corect a reținut și prima instanță, admisibilitatea unei cereri de revizuire se raportează la obiectul acesteia, care este determinat chiar prin dispozițiile primului alineat al textului art. 509 din C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, deci, în principiu, hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei.
Motivele care pot fundamenta o cerere de revizuire sunt prevăzute, expres și limitativ, de art. 509 C. proc. civ., iar, în situația în care hotărârea împotriva căreia se exercită revizuirea este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, atunci o astfel de cerere nu este susceptibilă de a face obiect al revizuirii, așa cum se constată în raport de cererea revizuentei, care excede acestor motive.
Excepțiile procesuale sunt mijloace de apărare prin care partea interesată, procurorul, sau instanța din oficiu, invocă, în condițiile prescrise de lege și fără a pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, neregularități procedurale privind dreptul material la acțiune, urmărind întârzierea sau împiedicarea temporară sau perpetuă a judecății în fond.
Este adevărat că legea prevede că instanța de judecată se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, neprevăzând și momentul în care trebuie ridicată din oficiu o asemenea excepție, însă, fiind vorba de o excepție de ordine publică (excepția de inadmisibilitate), care poate fi invocată în orice stare a pricinii, nu poate fi imputat judecătorului fondului faptul că nu a pus în discuție excepția respectivă la un alt moment procesual, ori că a soluționat cauza în baza excepției.
În cauza de față, însă, așa cum s-a arătat anterior, prin sentința nr. 97/20.04.2018, supusă recursului, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței nr. 91/22.09.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, pe motiv că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.
În fapt, în dosarul nr. x/2017, S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea unor acte administrative - Decizia nr. 12857/08.03.2017 și Informarea nr. x/14.10.2015, iar, prin sentința civilă nr. 91/22.09.2017, instanța a reținut că Informarea nr. x/14.10.2015 nu este act administrativ în lumina dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci doar o informare, astfel că nu produce efectele de calificare drept obiect al anulării, context în care și asupra Deciziei nr. 12857/08.03.2017, prin care a fost soluționată contestația împotriva respectivei informări, se răsfrâng aceleași consecințe.
Drept urmare, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind analizate motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii respectivelor acte, astfel că sentința nr. 91/22.09.2017 nu evocă fondul, cum în mod corect a reținut și Curtea de apel în soluționarea cererii de revizuire.
Este evident că, în speță, criticile aduse de revizuentă în calea extraordinară de atac se întemeiază pe o simplă nemulțumire a acesteia în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii pentru pronunțarea soluției în cauză.
Raportat la prevederile legale incidente cauzei, criticile recurentei-revizuente sunt nefondate, sentința nr. 97 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cererii de revizuire, menținându-și credibilitatea și suportul probator, întrucât, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., formulată împotriva sentinței nr. 91/22.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel Tîrgu Mureș în dosarul nr. x/2017.
Înalta Curte constată, astfel, că recursul este nefondat, întrucât aprecierea Curții de apel asupra cererii de revizuire și soluționarea acesteia s-a realizat conform normelor care reglementează revizuirea, având în vedere că funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea recurată este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentă ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L., excepție invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.
Respinge recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 97 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2019.