ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1100 din data de 07.05.2018 pronunțată în dosarul x/2017, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.;

- a dispus anularea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor 32818/26.07.2016 și a Documentului constatator nr. x emis în data de 09.08.2016 respectiv nr. 55806 din 17.08.2016 (numărul sub care acesta a fost publicat în SEAP);

- a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect să se constate nulitatea absolută a modificării contractului la Contractul de lucrări x/10.05.2013 - Nr. Acord Contractual x/10.05.2013 - "Modernizarea sistemelor de canalizare în Hârlău", respectiv a "scoaterii din scopul contractului " a lucrărilor privind Obiectul nr. 2 - Reabilitare colector vechi din Hârlău"; obligarea S.C. B. S.A. la continuarea executării Contractului în vederea realizării lucrărilor privind Obiectul 2 din Contract; să se anuleze Hotărârea Inginerului comunicată prin Adresa x/04.08.2016 cu privire la revendicările C9, CI0, C1l, C12, C13, C15, C16, C17, C18, C19, C20, C21, C22, C23. C24, C25, C26, C27, C38, C29, C30, C31, C32 și C33 și constatarea îndreptățirii reclamantei de a beneficia de prelungirea Duratei de Execuție a Contractului până la data de 30.06.2016;

- a respins, ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei transmise la data de 05.12.2016 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A.;

- a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S.C. C. Romania S.R.L. în favoarea S.C. B. S.A..

Prin decizia nr. 900 din data de 29 mai 2019, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2018 și a sentinței nr. 1719/CA/16.11.2018 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

În privința motivului de recurs referitor la modul de aplicare de către prima instanță a regulilor de procedură privind modificarea cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 204 C. proc. civ., critici circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța l-a respins ca nefondat.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că reclamanta nu și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a pronunțării deciziei nr. 1100/2018 a Curții de Apel Iași, ci a formulat o cerere precizatoare prin care a detaliat, având în vedere noua situație juridică, un motiv de nulitate menționat în cererea de chemare în judecată, subliniind legătura indisolubilă între procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și documentul constatator inițial, pe de o parte, și procesul-verbal de recepție finală și documentul constatator final, pe de altă parte.

Or, în aceste condiții, nu poate fi reținută nelegalitate hotărârii recurate pentru nerespectarea regulilor de procedură vizând modificarea cererii de chemare în judecată, criticile recurentei fiind nefondate.

Referitor la motivul de casare ce privește soluția de respingere a excepției lipsei de interes pronunțată prin încheierea de ședință din data de 13.11.2018 a Tribunalului Iași, instanța de recurs subliniază că interesul practic și material al reclamantei de a obține anularea documentului constatator ce face obiectul judecății în cauză, a continuat să subziste și după pronunțarea deciziei nr. 1100/2018 a Curții de Apel Iași, câtă vreme acest act administrativ nu a fost anulat de către instanță și nici nu a fost revocat sau lipsit de efecte într-un alt mod legal.

Instanța de recurs mai arată că cererea de anulare a actului administrativ prezintă interes pentru reclamantă, câtă vreme actul atacat, indiferent de motivele de nulitate invocate, a continuat să producă efecte vătămătoare pentru aceasta, ceea ce s-a întâmplat, chiar și după pronunțarea deciziei nr. 1100/2018 a Curții de Apel Iași, astfel că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei de interes prin încheierea din data de 13.11.2018.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către S.C. B. S.A. și subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea l-a apreciat deopotrivă ca nefondat.

În cauză, recurenta a criticat sentința cu privire la motivarea primei instanțe referitoare la analiza motivelor de nulitate față de care a fost respinsă excepția lipsei de interes.

Or, analizând în integralitate sentința Tribunalului Iași, instanța de control judiciar a constatat că în cauză a fost îndeplinită cerința motivării prin prezentarea argumentelor decisive în soluționarea pricinii, din care rezultă în mod neechivoc examinarea probelor administrate și a dispozițiilor legale care au determinat soluția pronunțată, motivarea hotărârii recurate îndeplinind cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind posibilă exercitarea controlului judiciar.

Totodată, instanța de control judiciar a constatat motivul de casare subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent, ca nefondat reținând că:

Prima instanță a dispus anularea documentului constatator final nr. 34265/17.07.2017 întocmit ca urmare a derulării contractului de achiziție publică de lucrări CL12 "Modernizarea sistemelor canalizare în Hârlău", între reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de antreprenor, și pârâta S.C. B. S.A., în calitate de autoritate contractantă, reținând, pe de o parte, puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1100/2018 a Curții de Apel Iași, prin care au fost anulate procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/26.07.2016 și documentul constatator inițial nr. 35250/09.08.2016, iar, pe de altă parte, caracterul subsecvent al documentului constatator final față de procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și de documentul constatator inițial, aplicând principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.

Este necontestat că toate cele trei acte contestate atât în dosarul nr. x/2017, cât și în prezenta cauză sunt emise ca urmare și în legătură cu executarea aceluiași contract de achiziție publică încheiat de părți.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că anularea unui act administrativ final emis într-o procedură privind executarea unuia și aceluiași contract, în cadrul căreia au fost anulate alte acte administrative anterioare cu care se află în strânsă legătură, reprezintă o măsură coerentă de restabilire a legalității, asigurându-se astfel securitatea și stabilitatea juridică, aspecte ce sunt în mai mare măsură în concordanță cu interesului public, decât situația confuză creată prin anularea doar a actelor inițiale prin decizia nr. 1100/2018 a Curții de Apel Iași, ale cărei efecte concrete ar fi puse sub semnul întrebării.

La data de 01.07.2019, S.C. B. S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 900 din data de 29 mai 2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susținut că, în speță, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac, întrucât există două hotărâri potrivnice (decizia nr. 1100 din data de 07.05.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia nr. 900 din data de 29 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, ambele ale Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal), există identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de al doilea proces instanța s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Astfel, prin hotărârea nr. 900 din data de 29 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect anularea actului constatator final, s-a nesocotit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv dezlegarea dată prin hotărârea nr. 1100/2018, potrivit căreia legalitatea actului constatator inițial se verifică prin prisma legalității procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, ceea ce leagă instanța ulterioară în aprecierea legalității actului constatator final de verificarea legalității procesului-verbal de recepție finală și nicidecum de verificarea legalității altor acte.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. A. S.A. a invocat excepția tardivității motivelor expuse de revizuentă în cuprinsul cererii depuse la data de 23.08.2019 și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepțiile inadmisibilității cererii de revizuire și tardivității completării motivelor de revizuire invocate de intimata S.C. A. S.A., Înalta Curte apreciază că excepțiile sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Argumentele intimatei S.C. A. S.A. subsumate excepției inadmisibilității cererii de revizuire nu pot fi analizate ca o excepție de sine stătătoare, ele urmând a fi avute în vedere la analiza condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.".

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., "revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înlăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul înăuntrul căruia se poate motiva cererea de revizuire în ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice (...) este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În acest context, reținând că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată și motivată în termenul legal prevăzut de dispozițiile anterior citate, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității și față de aspectul că prin cererea depusă la data de 23.08.2019, revizuenta nu a invocat motive noi de revizuire, distincte de cele menționate în cererea introductivă, ci a evocat argumente juridice în sprijinul criticilor deja formulate.

Pe fondul cauzei, examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere este nefondată.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În C. proc. civ. de la 1865, condiția nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părți și de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar și jurisprudențial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancționeze tocmai încălcarea autorității de lucru judecat și că hotărârea care urma a fi revizuită în această situație nu putea fi decât ultima hotărâre.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deși nu mai prevăd condiția triplei identități de elemente, consacră vechea jurisprudență, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reține că și sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunțate în dosare separate.

Procedând, în speță, la examinarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că în cele două cauze care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2018 atât revizuenta, cât și intimatele, au avut calitatea de părți în proces, cu precizarea că revizuenta a deținut calitatea de pârâtă în ambele litigii.

Cum potrivit dispozițiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora, iar conform art. 55, părți în proces sunt reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces, se constată că hotărârile mai sus menționate, au fost pronunțate între aceleași părți.

Totodată, în raport de chestiunile litigioase deduse judecății în cele două pricini, Înalta Curte apreciază că este nu îndeplinită condiția identității de obiect și de cauză, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că în ambele litigii, reclamanta deși a formulat pretenții în legătură cu Contractul de achiziție publică de lucrări x/10.05.2013 "Modernizarea sistemelor canalizare în Hârlău", - Nr. Acord Contractual x/10.05.2013 - "Modernizarea sistemelor de canalizare în Hârlău":

Astfel, s-a dispus anularea documentul constatator final nr. 34265 emis la data de 17.07.2017, ca efect al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 1100/2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 07.05.2018, în dosarul nr. x/2017.

Alături de argumentele prezentate anterior, se constată că în actuala reglementare, autoritatea de lucru judecat este consacrată prin dispozițiile art. 430 din C. proc. civ., alin. (2) al acestui articol statuând că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În contextul evidențiat, la examinarea motivului de revizuire care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere și prevederile legale care dau conținut autorității de lucru judecat.

Astfel, dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituția autorității de lucru judecat protejează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiași judecăți, pentru a se statua în sens contrar), ci și efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranșat jurisdicțional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reține că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire, respectiv contrarietatea considerentelor ce sprijină cele două hotărâri, este valorificabil pe calea revizuirii promovate, dar are un caracter nefondat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una și aceeași chestiune litigioasă să intre în contradicție, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înțeleagă orice diferență de argumentare, ci doar că aceeași problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

În speță, prin decizia civilă nr. 1100 din 7 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în motivarea soluției de admitere în parte a acțiunii promovate de reclamanata S.C. A. S.A. și de anulare anulare a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor 32818/26.07.2016 și a documentului constatator nr. x emis în data de 09.08.2016, respectiv nr. 55806 din 17.08.2016 (numărul sub care acesta a fost publicat în SEAP), s-au reținut următoarele: "procesul-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor nr. x/26.07.2016 este lovit de nulitate absolută în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora adoptat prin H.G. nr. 273/1994 întrucât, . . . . . . . . . .prezența reprezentanților Inspectoratului de Stat în Construcții - LS.C. în calitate de membri ai comisiilor de recepție este obligatorie". "În cauză acest proces-verbal de recepție a fost întocmit în absența unui reprezentant al Inspectoratului de Stat în Construcții, deși formularul utilizat conținea mențiunea privind faptul că unul din membrii comisiei trebuie să fie un inspector de la Inspectoratului de Stat în Construcții, rubrică rămasa necompletată.".

Curtea de Apel Iași a constatat că "Nerespectarea acestei norme atrage nulitatea absolută a procesului-verbal întocmit, fiind vorba de o normă de ordine publică și În absența recepției în condiții de legalitate, nu se poate emite documentul constatator valabil.".

Prin decizia civilă nr. 900 din 29 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, hotărâre ce se solicită a fi revizuită, s-a reținut că, "prima instanță a dispus anularea documentului constatator final nr. 34265/17.07.2017 întocmit ca urmare a derulării contractului de achiziție publică de lucrări CL12 "Modernizarea sistemelor canalizare în Hârlău", între reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de antreprenor, și pârâta S.C. B. S.A., în calitate de autoritate contractantă, reținând, pe de o parte, puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1100/2018 a Curții de Apel Iași, prin care au fost anulate procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/26.07.2016 și documentul constatator inițial nr. 35250/09.08.2016, iar, pe de altă parte, caracterul subsecvent al documentului constatator final față de procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și de documentul constatator inițial, aplicând principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.".

Totodată, așa cum a subliniat corect și prima instanță, Curtea de Apel Iași învederează că "între procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și actul constatator inițial, pe de o parte, și procesul-verbal final și documentul constatator final există o legătură indispensabilă, întrucât sunt acte emise ca urmare și în legătură cu executarea aceluiași contract de achiziție publică.". "Or, potrivit art. 3 din H.G. nr. 273/1994 recepția lucrărilor de construcții se realizează, obligatoriu, în două etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea perioadei de garanție.

Pe baza acestor elemente, s-a reținut că este corectă concluzia instanței de fond, potrivit căreia trebuie să existe o legătură indispensabilă, pe de o parte, între procesul-verbal întocmit pentru fiecare etapă de recepție a lucrărilor (la terminarea lucrărilor, respectiv la expirarea perioadei de garanție) și, pe de altă parte, documentul constatator corespunzător (inițial, respectiv final), așa cum rezultă din art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006.

Pe de altă parte, având în vedere strânsa conexiune ce există între actele constatatoare emise în procedura de finalizare a executării contractului de achiziție publică, în lipsa unui act constatator inițial valabil încheiat nu poate exista și produce efecte un act constatator final, câtă vreme acesta este suplimentar și vine în completarea actului constatator emis după recepția la terminarea lucrărilor.".

Examinând cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de către revizuentă, Înalta Curte constată că nu există contrarietate între considerentele redate anterior, în privința chestiunii litigioase vizând anularea documentelor documentele întocmite de părți privind executarea contractului de achiziție publică.

Aspectul litigios în discuție nu a primit o rezolvare diferită în cauza soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 900 din 29.05.2019, reținându-se împrejurarea că actul constatator final final nr. 34265/17.07.2017 se află în strânsă legătură și este subsecvent procesului-verbal de recepție la terminare a lucrărilor 32818/26.07.2016 și actului constatator initial documentului constatator inițial nr. 35250 emis în data de 09.08.2016, respectiv a documentului constatator 55806 din 17.08.2016 (numărul sub care acesta a fost publicat în SEAP). Această cauză nu contravine considerentelor deciziei nr. 1100/2018 a Curții de Apel Iași, așa cum afirmă revizuenta, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, ci motivarea primei instanțe vine într-o completare consecventă a raționamentului expus în această hotărâre.

Rezultă astfel că, în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1100 din 07.05.2018, cea de-a doua hotărâre supusă revizuirii nu cuprinde considerente contradictorii în privința chestiunii litigioase, nefiind deduse judecății aspecte care să impună anularea acestei din urmă hotărâri, pentru motivul că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Mai mult, se reține că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații, executarea hotărârilor pronunțate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluția ce se impune este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Or, în speță, așa cum s-a reținut anterior, considerentele celor două hotărâri judecătorești nu sunt contrare în privința aspectului litigios în discuție și ca atare, nu există impedimente pentru punerea în executare a acestor hotărâri.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

Față de cele arătate, de soluția ce se va adopta și de faptul că intimata a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.131,42 RON, pe care însă nu le-a dovedit cu acte, Înalta Curte va respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire și excepția tardivității completării motivelor de revizuire, invocate de intimata S.C. A. S.A..

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 900 din data de 29 mai 2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs, 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2020.