ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1037/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2015, la data de 15.12.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005 potrivit căruia "Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme, a închizătoarelor aparținând carabinelor si, după caz, a piesei a treia la armele letale lungi cu țevi basculante".

Prin sentința civilă nr. 113 din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.

S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne, în interesul pârâtului Guvernul României.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a criticat hotărârea recurată arătând că instanța a precizat greșit contextul juridic și natura drepturilor în discuție.

Chestiunea de drept din cauză vizează limitările impuse dreptului de proprietate prin actul administrativ atacat, în sensul că este vorba de limitarea dreptului prevăzut de art. 20 din Constituția României raportat la art. 1 alin. (1) din Primul Protocol Adițional al CEDO.

Fiind vorba despre o limitare a dreptului de proprietate, prima instanță trebuia să verifice dacă Normele Metodologice respectă condițiile impuse de CEDO pentru o ingerință legitimă asupra dreptului de proprietate.

Nu poate fi primită argumentația instanței de fond potrivit căreia modul diferit de reglementare a condițiilor de păstrare în cazul armelor de apărare și pază și al armelor de vânătoare sau de tir (cazul în speță) nu reprezintă un motiv de nelegalitate a dispozițiilor contestate deoarece legiuitorul a prevăzut reguli și norme de excepție diferite raportat la specificul armelor letale.

A mai susținut recurentul că dispozițiile art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005 contravin grav principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 4 din Legea nr. 24/2000, deoarece fiind act cu caracter normativ nu poate cuprinde reglementări juridice primare.

În concluzie, recurentul a arătat că se află în prezența unui exces al art. 14 alin. (2) teza I-a din H.G. nr. 130/2005 prin deturnarea clară de la scopul legitim urmărit de Legea nr. 295/2005, întrucât se limitează exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale fără a exista o justificare rațională care să reprezinte, în special existența unui raport adecvat între aceste măsuri, situația de fapt și scopul legitim urmărit.

Intimatul-pârât Guvernul României și intervenientul Ministerul Afacerilor Interne au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul reclamant, la data de 13.02.2019, a transmis la dosarul cauzei "Note" prin care a învederat că prezentul recurs a rămas fără obiect, întrucât art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 130/2015 este modificat de noile norme metodologice de aplicare a Legii 295/2004, prin art. 15 din H.G. nr. 11/2018 nu se mai prevede obligativitatea păstrării piesei a treia separat de armele letale lungi cu țevi basculante. De asemenea, a arătat că, în ceea ce îl privește, prin Decizia nr. 1062/2015 (dosar nr. x/2014) a fost anulat procesul-verbal de contravenție, neavând în prezent nicio vătămare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere notele depuse la dosar de către recurentul reclamant, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, și trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului. Recursul reclamantului este lipsit de interes, având în vedere următoarele:

Reclamantul a solicitat anularea art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005, potrivit căruia "Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme, a închizătoarelor aparținând carabinelor si, după caz, a piesei a treia la armele letale lungi cu țevi basculante",

Prin H.G. nr. 310/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, art. 14, se prevedeau următoarele: "(1) Titularul dreptului de deținere este obligat să păstreze armele și munițiile letale la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, care sunt asigurate cu cel puțin două sisteme de închidere independente, cu cheie sau cifru, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme, a închizătoarelor aparținând carabinelor și, după caz, a piesei a treia la arme letale lungi cu țevi basculante. Armele letale lungi cu sistem de funcționare semiautomat se păstrează numai asigurate cu dispozitiv special, omologat în condițiile legii, destinat pentru blocarea trăgaciului."

Prin H.G. nr. 11/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, H.G. nr. 130/2005 a fost abrogată, iar conform art. 15, "(1) Titularul dreptului de deținere sau, după caz, de port și folosire, este obligat să păstreze armele letale și munițiile acestora la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, fixate în perete sau în pardoseală, încuiate și asigurate, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme. Armele letale, cu excepția celor cu destinația apărare și pază, se păstrează neîncărcate cu muniție."

Reclamantul A. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr. x/19.11.2014 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Arad, deoarece, la un control inopinat, o armă de vânătoare proprietatea sa avea montată piesa a III-a și muniția în același compartiment, context în care a formulat acțiunea în anularea art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005.

Procesul-verbal de sancționare a fost anulat prin decizia civilă nr. x/22.10.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admis apelul declarat de apelantul intimat A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Arad împotriva sentinței civile nr. 2726/18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2014, a fost schimbată hotărârea apelată în tot, în sensul că a fost admisă plângerea contravențională și a fost anulat procesul-verbal de contravenție nr. x/19.11.2014

Recurentul reclamant a învederat în recurs, față de împrejurarea că prin Decizia nr. 1062/2015 a fost anulat procesul-verbal de contravenție, că în prezent nu are nicio vătămare.

Față de toate aceste împrejurări, având în vedere că cerința interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Pentru toate aceste considerente, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 113 din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.