ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 144 din 21 octombrie 2019 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., calculat conform art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 92 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de acesta

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile

- să comunice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile, fie în cadrul Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe, fie în cadrul Primăriei comunei Chichiș, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, numărul zilnic de ore fiind stabilit prin legea de executare a pedepselor.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării, în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau obligațiilor impuse ori în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice conform dispozițiilor legii penale menționate.

S-a constatat că părțile civile Spitalul Județean de Urgență Dr. Fogolyan Kristof Sfântu Gheorghe, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe strada x nr. 1 - 3 județ Covasna și Serviciul de Ambulanță Județean Covasna, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe strada x nr. 1 - 3 județ Covasna, au renunțat la pretențiile civile inițial formulate.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal și pe cale de consecință obligă partea responsabilă civilmente SC B. SA, cu sediul în București, bulevardul x nr. 31 - 33 sector 2 București, respectiv municipiul Brașov bulevardul x nr. 11 județ Brașov, pentru comunicare și la adresa de email x@x.com, la plata către părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, cu sediul în municipiul Brașov, Calea x județ Brașov, a sumei de 3.276,216 RON cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), la plata către partea civilă C., cu domiciliul în municipiul Sfântu Gheorghe strada x nr. 1 bl. 6 sc. A ap. 4 județ Covasna, a sumei de 20.000 euro în echivalent RON la data plății cu titlu de despăgubiri civile-daune morale și a sumei de 2.683,2 RON cu titlu de despăgubiri civile-daune materiale, la plata către partea civilă D., domiciliat în municipiul Sfântu Gheorghe strada x nr. 13 bl. 26 ap. 39 (ap. 34) județ Covasna, a sumei de 12000 euro în echivalent RON la data plății cu titlu de despăgubiri civile - daune morale și a sumei de 1.890,4 RON cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale și a sumei de 5008 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, la plata către partea civilă E., cu domiciliul în municipiul Sfântu Gheorghe strada x nr. 1 bl. 6 sc. A ap. 4 județ Covasna, a sumei de 16.000 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri civile (daune morale), și la plata către partea civilă F. prin reprezentant legal E., cu domiciliul în municipiul Sfântu Gheorghe strada x nr. 1 bl. 6 sc. A ap. 4 județ Covasna, a sumei de 3.200 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri civile-daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, C., D., E. și F., prin reprezentant legal E., ca nefondate.

S-a constatat că părțile civile C., D., E. și F. prin reprezentant legal E., prin apărător ales, au renunțat la solicitarea de instituire a măsurilor asigurătorii.

A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.480 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut, în esență, că în data de 17 octombrie 2016, în jurul orelor 12:00, în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe strada x din municipiul Sfântu Gheorghe, în zona intersecției și a trecerii de pietoni semnalizată prin indicator, dar nemarcată pe carosabil, inculpatul A. nu a adaptat viteza la condițiile de drum și nu a efectuat manevra de frânare în momentul în care a observat apariția pe carosabil a victimei G. care se angajase în traversarea străzii H. și a accidentat astfel victima, cauzându-i leziuni traumatice care au condus ulterior la decesul acesteia.

S-a reținut, în esență, că în data de 17 octombrie 2016, în jurul orelor 12:00, în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe strada x din municipiul Sfântu Gheorghe, în zona intersecției și a trecerii de pietoni semnalizată prin indicator, dar nemarcată pe carosabil, inculpatul A. nu a adaptat viteza la condițiile de drum și nu a efectuat manevra de frânare în momentul în care a observat apariția pe carosabil a victimei G. care se angajase în traversarea străzii H. și a accidentat astfel victima, cauzându-i leziuni traumatice care au condus ulterior la decesul acesteia.

Prin Decizia penală nr. 23/Ap din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și partea responsabilă civilmente SC B. SA împotriva Sentinței penale nr. 144 din 21 octombrie 2019 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, pe care a menținut-o.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 23/Ap din data de 29 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A.

Prin cererea de recurs în casație formulată de recurent, au fost invocate temeiurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivele scrise, A. a invocat următoarele critici:

Instanța de apel a omis să examineze "fapta" la care se referă art. 371 C. proc. pen. și s-a referit la încadrarea juridică dată acesteia prin rechizitoriu. Art. 371 C. proc. pen. nu permite schimbarea faptei. A susținut că, în argumentarea motivării sale, instanța de apel a mai reținut că procurorul a indicat în rechizitoriu și relevanța altor prevederi din legislația rutieră (art. 6, art. 29, art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 71 alin. (2) în realitate art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002), acordând o semnificație aparte dispoziției art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, reținută și de prima instanță. Ceea ce n-a observat instanța de apel este faptul că prevederea respectivă cuprinde o normă cu caracter general aplicabilă tuturor participanților la trafic, inclusiv pietonilor, bicicliștilor, turmelor de animale etc, care este concretizată prin normele cu caracter special subsecvente acestui text care reglementează "circulația vehiculelor" (art. 41 - 69 din O.U.G. nr. 195/2002) și a altor "participanți la trafic" (art. 70 - 73 din O.U.G. nr. 195/2002), dar și prin prevederile din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Din această cauză, rechizitoriul a reținut încălcarea acestei norme prin nerespectarea art. 135 alin. (1) lit. h) din Regulament, iar prima instanță a reținut că norma art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost încălcată prin nerespectarea art. 48 și 56 din O.U.G. nr. 195/2002.

La fel ca și judecătoria, instanța de apel nu-și concretizează susținerile, nearătând în ce a constat nerespectarea regimului legal de viteză (art. 48) și din ce cauza în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 56 din Ordonanță, atâta timp cât aceste reguli sunt aplicabile doar circulației vehiculelor, fiind cuprinse în Secțiunea 2-a a regulilor pentru circulația vehiculelor, iar prioritatea acordată pietonilor este reglementată în Secțiunea 3-a intitulată reguli pentru alți participant la trafic.

Infracțiunea este compusă "dintr-o faptă concretă, neconvenabilă ordinii sociale, o normă de incriminare care o descrie și la care se raportează și, în final, printr-o concordanță între trăsăturile faptei concrete și cele descrise în norma de incriminare" (Explicațiile noului C. pen. de I. și J., vol. 1, p.147).

Contrar acestor precepte unanim acceptate, inculpatul a fost condamnat pentru o activitate faptică care, în lipsa descrierii sale din rechizitoriu, nu este prevăzută de legea penală.

Regulile de desfășurare a circulației pe drumurile publice constituie infracțiunea de ucidere din culpă numai în măsura în care nerespectarea lor a produs rezultatul prevăzut de art. 192 C. pen. și sunt descrise în rechizitoriu.

În prezența limitelor impuse judecății de art. 371 C. proc. pen., instanțele nu puteau pronunța condamnarea pentru alte activități concrete decât cele descrise în rechizitoriu.

Prin soluția dispusă, inculpatul a fost condamnat pentru fapte (activități concrete) care ipotetic pot constitui nerespectări ale legislației rutiere, dar care nu sunt prevăzute de legea penală.

După îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 439 C. proc. pen., instanța de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 29 iunie 2020, când Completul de filtru a stabilit termen la data de 2 septembrie 2020 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost întocmit raportul asupra recursului în casație de față.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 2 septembrie 2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului C.8, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 14 octombrie 2020, când prezenta cauză s-a amânat pentru data de 27 ianuarie 2021, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casație declarat inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, în cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de control judiciar, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de în baza art. 192 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în data de 17 octombrie 2016, în jurul orelor 12:00, în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe strada x din municipiul Sfântu Gheorghe, în zona intersecției și a trecerii de pietoni semnalizată prin indicator, dar nemarcată pe carosabil, inculpatul A. nu a adaptat viteza la condițiile de drum și nu a efectuat manevra de frânare în momentul în care a observat apariția pe carosabil a victimei G. care se angajase în traversarea străzii H. și a accidentat astfel victima, cauzându-i leziuni traumatice care au condus ulterior la decesul acesteia.

Totodată, se observă că prin susținerile formulate pe calea recursului în casație, inculpatul critică, în esență, baza factuală care a condus la reținerea vinovăției sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Cu privire la criticile formulate de către apărare potrivit cărora, în cauză nu ar fi întrunite condițiile de tipicitate subiectivă, respectiv existența unei cauze de neimputabilitate (art. 31 C. pen.), Înalta Curte apreciază că susținerile nu pot fi verificate pe calea recursului în casație, întrucât dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 lit. b) C. proc. pen. Ca atare, din perspectiva dispozițiilor procesual penale, noțiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situațiile în care fapta atrage o altă formă de răspundere și pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, cu excepția laturii subiective, aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prevăzute art. 16 lit. b) teza a II a C. proc. pen.

Totodată, se observă că prin susținerile formulate pe calea recursului în casație, inculpatul critică, în esență, modalitatea în care instanța de fond a asigurat în cauză respectarea prevederilor art. 371 C. proc. pen., respectiv faptul că inculpatul a desfășurat activități ce pot constitui nerespectări ale legislației rutiere, dar care nu sunt prevăzute de legea penală în vigoare.

În privința celorlalte critici, Înalta Curte apreciază că atât inculpatul, cât și victima au avut culpă în producerea accidentului, aceștia nerespectând dispozițiile art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 48 din O.U.G nr. 195/2002 (pentru inculpat), prin neatenția în conducere și neefectuarea manevrei de frânare la momentul apariției stării de pericol, respectiv neadaptarea vitezei la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, inculpatul neavând așadar un comportament de natură să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, iar victima încălcând dispozițiile art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, prin neasigurarea permanentă la traversare, dată fiind situația reținută, nici comportamentul acesteia nefiind de natură, în totalitate, să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.

Ca atare, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a indicat doar în mod formal cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în condițiile în care prin prisma acestuia nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator existent la dosar în vederea stabilirii altei baze factuale, care să conducă în final la pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea imputată, având în vedere că o asemenea competență aparține exclusiv instanței de fond și, respectiv, celei de apel.

În această etapă procesuală, așa cum s-a arătat atât în doctrină cât și în jurisprudența Înaltei Curți, instanța nu poate schimba ori analiza situația de fapt, ci doar poate constata că fapta, așa cum a fost reținută de instanțele inferioare, nu este prevăzută de legea penală datorită neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii. Din acest motiv se reține că în cadrul căii de atac a recursului în casație nu se poate înfăptui o nouă judecată bazată pe o readministrare a probelor sau pe o reapreciere a acestora, recursul în casație fiind, așa cum s-a arătat anterior, o cale extraordinară de atac ce permite analiza legalității hotărârilor atacate prin raportare exclusivă la motivele expres și limitative prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Constituie motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Prin urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani se situează în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care se constată că, în speța de față, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 23/Ap din data de 29 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 23/Ap din data de 29 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.

Procesat de GGC - LM