ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.06.2016, societatea reclamantă A. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursare ("MFE") suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.05.2016 emis de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin care a fost stabilită o corecție financiară în valoare de 8.920.946,02 RON (1.979.177,80 euro), precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 2299 din 29 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 22.420,95 RON, potrivit recipisei cu nr. x/1/28.06.2016.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 2299 din 29 iunie 2016, pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. SRL a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând în principal casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.05.2016 emis de intimatul MFE, prin care a fost stabilită o corecție financiară în valoare de 8.920.946,02 RON, în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin cererea depusă la dosar la data de 26 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă a învederat că renunță la judecarea cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, invocând dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., invocate de către recurenta-reclamantă în susținerea solicitării formulate în recurs:
"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (...)
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (...)"
Constatând că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al intimatelor-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de suspendare care face obiectul dosarului nr. x/2016 și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea recurentei-reclamante la judecarea cererii de suspendare.
Anulează în tot Sentința nr. 2299 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2018.