ÎCCJ, Decizia nr. 243/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 4P din 24 iunie 2020, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) și m) teza I și teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

În motivare, s-a reținut, în esență, că textele legale invocate de Inspecția Judiciară nu sunt aplicabile în cauză, argumentarea acesteia fiind eronată, iar raționamentul logico-juridic folosit pentru reținerea în sarcina pârâtului a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 contravine, în mare parte, conținutului acestei abateri, nerespectarea prevederilor legale și regulamentare în materie de atribuții manageriale de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, A., putând intra eventual în conținutul altor abateri, nicidecum să contureze o atitudine nedemnă; în cauză, pârâtul procuror a respectat în totalitate standardele de conduită aferente, Inspecția Judiciară făcând, de altfel, confuzie între acestea și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu prevăzute de lege.

Totodată, s-a evidențiat, în raport de abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, că pârâtul procuror A. a acționat în continuarea practicilor deja implementate la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în scopul folosirii adecvate a resurselor umane și materiale, iar Inspecția Judiciară a reținut secvențial elemente faptice în sarcina pârâtului procuror, fără a le analiza prin raportare la prevederile legale incidente, urmărind imputarea pârâtului procuror a unor acțiuni scoase din contextul real în care s-a emis Ordinul nr. 75 din 24 septembrie 2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Inspecția Judiciară, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare, cu consecința aplicării unei sancțiuni disciplinare, invocând drept temei prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, s-a arătat că au fost ignorate probele administrate atât în procedura administrativă de către inspectorul judiciar desemnat, cât și în faza judecării acțiunii, din declarațiile concrete, clare și concordante existente la dosarul cauzei rezultând o încălcare a standardelor de conduită impuse magistraților de către domnul prim-procuror A.

S-a menționat, de asemenea, că secția pentru procurori în materie disciplinară avea posibilitatea, în raport de considerentele expuse în hotărârea atacată, de a realiza încadrarea juridică a abaterii, conform propriilor interpretări, iar nu să dispună respingerea acțiunii în condițiile în care considera că faptele imputate nu pot fi sancționate conform art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza I și teza a II-a din Legea nr. 303/2004, s-a învederat că, pe de o parte, domnul procuror nu a respectat dispoziția regulamentară de a asigura condițiile necesare bunei desfășurări a activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, iar pe de altă parte, a exercitat o atribuție neconferită de lege/regulament, respectiv a infirmat o notă emisă de un prim-procuror egal în grad și a dispus atribuții conducătorului auto B., care nu figurează în schema de personal a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a susținut că motivarea instanței de disciplină este contradictorie practicii în materie și nu permite urmărirea raționamentului care a condus la pronunțarea soluției, analizându-se în mod eronat atribuțiile conferite prin regulament prim-procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale. S-a mai arătat că nu este explicată legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a subiectului activ și urmarea produsă, dovedită în cauză.

Analizând recursul formulat, întâmpinarea depusă și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că susținerile recurentei Inspecția Judiciară nu pot fi primite.

Cu titlu prealabil, având în vedere specificitatea cauzelor în materia contenciosului disciplinar al magistraților, precum și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completele de 5 judecători în alte materii decât cea penală, în deplin acord cu orientarea jurisprudențială stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și cu Decizia nr. 381 din 31 mai 2018 Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, fiindu-i conferită căii de atac intitulate "recurs", prevăzută de textul legal în discuție, caracter devolutiv, trebuie precizat faptul că, în cele ce succed, vor fi analizate inclusiv criticile formulate din perspectiva netemeiniciei hotărârii atacate, considerându-se că, în realitate, susținerile respective vizează, mai mult sau mai puțin explicit, aspecte de nelegalitate a hotărârii.

Astfel, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, legiuitorul a stabilit că reprezintă abatere disciplinară "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt personal al instanței sau parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții".

Potrivit art. 90 din Legea nr. 303/2004, "(1) Judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate. (2) Relațiile judecătorilor și procurorilor la locul de muncă și în societate se bazează pe respect și bună-credință."

Art. 104 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției statuează:

"Magistraților le este interzisă orice manifestare contrară demnității funcției pe care o ocupă ori de natura să afecteze imparțialitatea sau prestigiul acesteia".

Aceste dispoziții se completează cu cele ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Conform art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, magistrații sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcție și în societate, iar art. 18 din același act stabilește că relațiile magistraților în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect și bună-credință, indiferent de vechimea în profesie și de funcția acestora.

Din interpretarea literală, sistematică și teleologică a tuturor textelor normative mai sus menționate, rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraților, integrat statutului profesional al acestora, implică respectarea obligației de a avea o comportare corectă, demnă și rezervată, de natură a menține neștirbit prestigiul justiției, responsabilitatea în menținerea imaginii justiției și a statutului magistratului fiind o îndatorire profesională.

În speță, se impută intimatului atitudinea contrară standardelor de conduită impuse magistraților în relațiile profesionale - respectiv atitudinea adoptată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în circumstanțele emiterii Ordinului nr. 75 din 24 septembrie 2019, față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, C., ce ar rezulta din declarațiile victimei înseși și ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești și din referatul întocmit de grefierul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

Relativ la existența faptei reținute în sarcina procurorului, Înalta Curte constată că instanța disciplinară a făcut o apreciere corectă și completă a materialului probator administrat nemijlocit, ca și a celui rezultat în faza cercetării prealabile. Prin urmare, situația de fapt a fost în mod just stabilită și a rămas neschimbată în recurs, ceea ce a reliefat clar conduita licită a intimatului, conformă dispozițiilor legale incidente sus-citate.

Pentru a fi atrasă răspunderea disciplinară în acest caz, era necesar ca recurenta să probeze atât latura obiectivă a abaterii pentru care s-a pornit cercetarea disciplinară, mai precis o acțiune în contradicție cu standardele de conduită prevăzute pentru magistrați, dar și pe cea subiectivă, și anume o atitudine nedemnă a prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, ceea ce nu s-a întâmplat.

Astfel, art. 86 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, având denumirea generică "Atribuțiile prim-procurorului" statuează că prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal are următoarele atribuții: a) organizează și conduce întreaga activitate a parchetului, potrivit legii și ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, răspunzând de îndeplinirea sarcinilor ce revin unității; coordonează activitatea parchetelor din circumscripție; [...] t) repartizează personalul în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate; u) asigură organizarea judicioasă a muncii și folosirea adecvată a resurselor umane și materiale; v) [...] răspunde de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget, de integritatea bunurilor încredințate parchetului de pe lângă tribunal [...]; x) asigură administrarea corespunzătoare a sediului parchetului unde funcționează, precum și a parchetelor din circumscripție.

Art. 93, referitor la Parchetele de pe lângă tribunalele specializate pentru minori și familie, stabilește următoarele: (1) Dispozițiile art. 85 alin. (1), (4) și (5) din prezentul regulament privind conducerea parchetelor de pe lângă tribunale se aplică în mod corespunzător și parchetelor de pe lângă tribunalele specializate pentru minori și familie. (2) Prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunalul specializat pentru minori și familie exercită, după caz, atribuțiile prevăzute de art. 86 din prezentul regulament. (3) Activitatea economico-financiară a parchetelor de pe lângă tribunalele specializate pentru minori și familie este realizată de parchetele de pe lângă tribunale în circumscripția cărora își desfășoară activitatea.

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale anterior expuse, rezultă că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în speță, intimatul, are atribuții, instituite de lege în mod imperativ, de organizare și conducere, respectiv de administrare a parchetelor din circumscripție, inclusiv a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, cum, în mod judicios, a reținut și secția pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin urmare, alocarea funcțională a unui conducător auto de la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe o perioadă determinată, pentru a acoperi nevoile Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, constituie un atribut al funcției prim-procurorului parchetului de pe lângă tribunal.

În acest context, nu se poate considera că intimatul, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, a adoptat o atitudine nedemnă în raport cu colegul său de la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la momentul emiterii Ordinul nr. 75 din 24 septembrie 2019, "în exces de autoritate" cum susține recurenta, în condițiile existenței unei stări de urgență, care împiedica normala funcționare a unei unități de parchet din subordinea sa.

Pe de altă parte, maniera în care a fost inițiată și desfășurată întâlnirea dintre cei doi reprezentanți ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov nu este de natură a confirma elementele laturii obiective ori subiective a abaterii disciplinare invocate de recurentă, în măsura în care din probatoriul administrat a rezultat necesitatea promovării acestui demers (în situația unei note anterioare emise de către prim-procurorul C.), dar și utilizarea unui limbaj corespunzător la această discuție (nefiind de față, depozițiile martorilor propuși de recurentă au fost înlăturate din ansamblul probator administrat secția pentru procurori în materie disciplinară).

Relativ la anumite afirmații ireverențioase sau atitudini nepotrivite față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, având în vedere că nu a rezultat cu certitudine contextul, dar și lipsa caracterului indubitabil al existenței unor situații de fapt expuse - aspecte judicios deduse din analiza coroborată a declarațiilor testimoniale administrate - în mod just s-a apreciat că respectiva situație nu poate constitui latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

De altfel, așa cum a reținut și instanța disciplinară, nu orice dezbatere a unor probleme administrative, ivite în activitatea unor unități de parchet, chiar cu opinii divergente, intră, inevitabil în componența elementului material al abaterii menționate.

În legătură cu solicitarea intimatului adresată grefierului șef de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești, privind emiterea unui referat care să ateste că această unitate de parchet nu avea disponibil, la acel moment, un conducător auto, Înalta Curte apreciază, în acord cu secția pentru procurori în materie disciplinară, că nu reprezintă unul dintre elementele materiale ce conturează săvârșirea unei abateri disciplinare de natura celei invocate de recurentă. În situația de față, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov a acționat conform atribuțiilor instituite de Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

În raport cu cele expuse, nu se poate stabili că, în speța dedusă judecății, instanța de disciplină ar fi dat o greșită încadrare faptelor în discuție.

Se constată, așadar, că faptele reproșate intimatului nu intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, după cum în mod just a fost reținut de către instanța de disciplină, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și natura relațiilor interumane.

Referitor la împrejurarea conform căreia secția pentru procurori în materie disciplinară avea posibilitatea, în măsura în care aprecia că faptele imputate intimatului ar fi putut intra în conținutul altor abateri, să procedeze la încadrarea lor juridică, conform propriei interpretări, și să dispună sancționarea, Înalta Curte consideră că instanța disciplinară avea a decela în legătură cu faptele materiale și conduită magistratului în raport de conținutul actului de sesizare, pentru care s-a administrat în cauză probatoriul invocat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 99 lit. m) Legea nr. 303/2004, se reține că reprezintă abatere disciplinară nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

În speță, s-a invocat faptul că intimatul nu a respectat dispoziția regulamentară de a asigura condițiile necesare bunei desfășurări a activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, iar pe de altă parte, a exercitat o atribuție neconferită de lege/regulament, respectiv a infirmat o notă emisă de un prim-procuror egal în grad și a dispus atribuții conducătorului auto B., care nu figurează în schema de personal a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Din analiza probelor administrate, se reține că planificarea serviciilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov se realiza de către intimat conform Ordinului nr. 192/2010 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, modificat prin Ordinul nr. 252/2011, în limita schemei de personal existente la nivelul acestei unități de parchet.

Excepția a reprezentat-o programarea realizată prin Ordinul nr. 75 din 24 septembrie 2019, având la bază procedura anterioară de organizare a activității personalului conex, cunoscută și avizată încă din anul 2015.

Procedând în acest fel, nu i se poate imputa intimatului nerespectarea dispoziție regulamentare de a asigura condițiile necesare bunei desfășurări a activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, după cum nici infirmarea unui act emis de un prim-procuror de la o altă unitate de parchet.

În aceste condiții, datorită modului particular în care s-au desfășurat evenimentele și a circumstanțelor speciale preexistente la nivelul unităților de parchet anterior învederate, se constată că intimatul a dat eficiență prevederilor legale care îi guvernează activitatea în măsurile adoptate, instanța de disciplină dând o apreciere corectă textelor legal incidente.

În concluzie, se observă că secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a realizat o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza I și a II-a din Legea nr. 303/2004.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Și în ceea ce privește criticile expuse din perspectiva ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul lor nefondat.

Motivul de nelegalitate invocat are în vedere situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Argumentele susținute de recurentă sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menționată, fiind contrazise de conținutul hotărârii, care îndeplinește exigențele unei motivări corespunzătoare.

Astfel, examinând modul în care instanța de disciplină a analizat acțiunea disciplinară și apărările pârâtului procuror, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 50 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la descrierea faptelor, la încadrarea juridică a acestora în abaterile disciplinare vizate, la temeiurile de drept ale aplicării sancțiunilor și la motivele care au stat la baza înlăturării aplicării lor, precum și la motivele pentru care au fost înlăturare susținerile reclamantei privind încadrarea actelor materiale în abaterile disciplinare invocate, argumentarea fiind, contrar afirmațiilor recurentei, logică și coerentă, precum și în acord cu normele legale incidente.

Prin considerentele hotărârii recurate, secția pentru procurori a prezentat în mod detaliat și explicit faptele, astfel cum au fost deduse din interpretarea întregului material probator administrat, reținând însă că acuzațiile formulate sunt neîntemeiate.

Faptul că, referitor la atitudinea și limbajul intimatului față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, instanța de disciplină a apreciat că materialul probator nu atestă indubitabil situația factuală invocată ori că trebuie avute în vedere și atribuțiile conferite prin regulament prim-procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale, nu are semnificația unei motivări contradictorii, după cum pretinde recurenta.

Cât privește valorificarea probelor avute în vedere la stabilirea lipsei caracterului culpabil al unei anume conduite, se constată că această chestiune vizează exclusiv modul de apreciere concretă a dovezilor administrate, aspect ce nu poate fi reproșat, de asemenea, din perspectiva unei nemotivări corespunzătoare.

Ca urmare, se reține că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivarea corespunzătoare permițând verificarea conformității hotărârii atacate cu legea.

În consecință, în temeiul art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Inspecția Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 4P din 24 iunie 2020, pronunțată de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2020.

GGC - NN