ÎCCJ, Decizia nr. 215/2020

Prin Hotărârea nr. 2P din 10 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, secția pentru procurori în materie disciplinară, a admis excepția nulității absolute a Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 19-2024 din 6 septembrie 2019 și a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâților A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, și B., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, reținând considerentele arătate în continuare.

Lucrarea nr. 19-2024, în care a fost exercitată prezenta acțiune disciplinară, are ca obiect sesizarea din 9 aprilie 2019 a secției pentru investigarea infracțiunilor în justiție, prin care se solicita efectuarea de verificări față de procurorii A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, și B., procuror în cadrul aceleiași unități de parchet sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004).

La Lucrarea nr. 19-2024 au fost conexate Lucrarea nr. 19-2181, prin referatul din 6 mai 2019, și Lucrarea nr. 19-2672, prin referatul din 30 mai 2019.

Lucrarea nr. 19-2181 are ca obiect sesizarea din 16 aprilie 2019 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care se solicita efectuarea de verificări față de A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, și B., procuror în cadrul aceleiași unități de parchet, sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) și t) din Legea nr. 303/2004. În Lucrarea nr. 19-2181, prin referatul din 6 mai 2019, directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, C., în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, s-a abținut de la avizarea referatului de conexare întocmit în această lucrare, apreciind că imparțialitatea sa ar putea fi pusă sub semnul întrebării, întrucât, în perioada ianuarie 2009 - august 2014, a exercitat funcția de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Lucrarea nr. 19-2672 are ca obiect sesizarea din 27 mai 2019 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se solicita efectuarea de verificări fața de A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, și B., procuror în cadrul aceleiași unități de parchet, sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) și lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Deși anterior, la 6 mai 2019, în Lucrarea nr. 19-2181, directorul Direcției de Inspecție Judiciară pentru procurori, C. s-a abținut de la avizarea referatului de conexare, în Lucrarea nr. 19-2672, a avizat referatul de conexare din 30 mai 2019.

În Lucrarea nr. 19-2024 a fost fixat un termen de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile. Inspectorul-șef adjunct D. a aprobat referatul inspectorului judiciar din 21 mai 2019 privind prelungirea termenului de soluționare a lucrării cu încă 45 de zile, verificările prealabile fiind astfel finalizate la 21 iunie 2019. În aceeași lucrare, la 13 iunie 2019, inspectorul-șef adjunct D. a aprobat referatul întocmit de inspectorul judiciar pentru modificarea gradului de complexitate. În lucrarea respectivă, prin Rezoluția nr. 1979 din 21 iunie 2019, inspectorii judiciari au dispus începerea cercetării disciplinare, rezoluția fiind avizată de inspectorul-șef E., întrucât inspectorul-șef adjunct D. s-a abținut de la avizare, în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, apreciind că imparțialitatea sa ar putea fi pusă sub semnul întrebării, având în vedere că a îndeplinit funcția de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în perioadele de timp menționate în referatul de abținere din 21 iunie 2019.

Din actele dosarului rezultă că inspectorul-șef adjunct D. a avizat referatul de prelungire a termenului de 45 de zile și referatul prin care s-a solicitat modificarea gradului de complexitate a cauzei și desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar, iar directorul Direcției de inspecție pentru procurori, C., a avizat referatul de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024, cu încălcarea principiului imparțialității ce guvernează activitatea Inspecției Judiciare, raportat la dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și art. 9 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție.

Invocând faptul că au funcționat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, unitate de parchet de unde provin și pârâții și apreciind astfel că imparțialitatea lor ar fi putut fi pusă sub semnul întrebării, inspectorul-șef adjunct D. și directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, C., au formulat declarații de abținere, deși motivele invocate subzistau și anterior, la momentul întocmirii actelor menționate anterior. De asemenea, directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, C., deși se abținuse la 6 mai 2019 de la avizarea referatului de conexare a lucrării nr. 19-2181 la Lucrarea nr. 19-2024, în stare de incompatibilitate, la 30 mai 2019, a avizat referatul de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024.

Cerința de imparțialitate sunt valabile și în cazul inspectorului-șef, inspectorului-șef adjunct și directorilor de direcții care au atribuții de avizare și confirmare a actelor efectuate de inspectorii judiciari, conform art. 18 alin. (12) lit. a) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 136/2018, iar starea de incompatibilitate subzistă în orice moment al procedurii disciplinare.

Apărarea Inspecției Judiciare, în sensul că cele trei referate sunt acte administrative care nu se referă la fondul cauzei, nu poate fi luată în considerare, întrucât principiul imparțialității are aplicabilitate generală și vizează întreaga procedură disciplinară (verificări prealabile și cercetare disciplinară), indiferent de natura actelor întocmite sau avizate, cu atât mai mult cu cât anumite aspecte procedurale au consecințe asupra validității actelor întocmite.

Pe cale de consecință, avizarea de către inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare, D. și de către directorul Direcției de inspecție pentru procurori, C. a celor trei referate menționate anterior, respectiv cele de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile, de modificare a obiectului cererii și de desemnare a celui de-al doilea inspector și de conexare a lucrării s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității care trebuie să guverneze întreaga activitate desfășurată de către Inspecția Judiciară, actele fiind lovite de nulitate, iar, potrivit art. 179 alin. (3) din C. proc. civ., nulitatea acestor acte are consecințe asupra validității celorlalte acte întocmite în cursul verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare.

Potrivit art. 45 alin. (3) și (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în cadrul cărora se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare este un termen peremptoriu a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În cazul de față, nulitatea referatului de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile, avizat de inspectorul-șef adjunct în stare de incompatibilitate, are consecințe directe asupra validității tuturor actelor întocmite ulterior avizării acestuia, conform art. 177 alin. (2) din C. proc. civ. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., durata în care ar fi putut fi efectuate verificările prealabile în prezenta cauză, pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară, conform termenului de 45 de zile stabilit de inspectorul-șef pentru efectuarea verificărilor prealabile, se împlinea la 27 mai 2019. Or, în cauză, verificările prealabile au fost finalizate la 21 iunie 2019, termen cu mult depășit în condițiile în care referatul de prelungire a termenului este lovit de nulitate, iar, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, dispoziția de începere cercetării disciplinare se dispune la data finalizării verificărilor prealabile. Pe cale de consecință, a intervenit sancțiunea decăderii din termen a tuturor actelor efectuate după expirarea termenului de 45 de zile în care puteau fi efectuate verificările prealabile.

Pe de altă parte, avizarea în stare de incompatibilitate de către inspectorul-șef adjunct a referatului prin care s-a dispus modificarea gradului de complexitate a lucrării și învestirea de către acesta, în aceleași condiții, a celui de-al doilea inspector are drept consecință nulitatea actelor întocmite de către noul inspector desemnat împreună cu inspectorul judiciar inițial învestit.

Totodată, avizarea în stare de incompatibilitate a referatului de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024 de către directorul Direcției de inspecție pentru procurori, C., conduce la nulitatea acțiunii disciplinare sub raportul faptelor sesizate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 28 mai 2019, fapte care nu se regăseau în celelalte două sesizări.

Toate aceste aspecte au consecințe directe asupra validității acțiunii exercitate în prezenta acuză.

În raport cu dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 174 alin. (1), art. 175 și art. 176 din C. proc. civ., legalitatea acțiunii disciplinare depinde de legalitatea actelor premergătoare, acte ce jalonează procedura administrativă prealabilă (procedura verificării prealabile și procedura disciplinară). Dacă acestea din urmă, în tot sau în parte, sunt lovite de nulitate absolută și nu mat pot fi refăcute, evident că însăși acțiunea disciplinară (veritabilă cerere de chemare în judecată), ca act de procedură administrativă și civilă, în același timp, este nulă absolut.

Nulitatea actelor efectuate după avizarea referatului de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile, a referatului de modificare a gradului de complexitate a lucrării și de desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar și a referatului de conexare a lucrării din 30 mai 2019 a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024 atrage și nulitatea cercetării disciplinare, astfel încât, rezoluția prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare și rezoluția prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare împotriva procurorilor B. și A. și sesizarea secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea soluționării acțiunii disciplinare, sunt lovite de nulitate.

În aceste condiții, nu mai este necesară analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de către pârâtul A. în susținerea excepției nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, întrucât motivul de nelegalitate analizat, din oficiu, a condus la constatarea nulității acțiunii disciplinare pentru încălcarea dispozițiilor legale detaliate anterior.

Inspecția Judiciară a formulat recurs împotriva încheierii menționate la pct. I, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și susținând că este nelegală, întrucât în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea 317/2004 și art. 9 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție.

Toate actele indicate în hotărâre ca fiind avizate/aprobate (referate de conexare, referat de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile și referatul privind modificarea gradului de complexitate și desemnarea celui de-al doilea inspector) fac parte din etapa verificărilor prealabile, reglementată de art. 45 din Legea nr. 317/2004 și art. 20-31 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 136/2018.

Documentele referitoare la calculul termenelor și rezolvarea cazurilor de conexitate nu fac parte din procedura verificărilor prealabile, ci se încadrează în circuitul dosarului în interiorul Inspecției Judiciare, care nu vizează fondul cauzei și care nu pot influenta soluția adoptată de către inspectorii judiciari care efectuează verificările prealabile.

Din analiza dispozițiilor art. 45 alin. (3) și (8) din Legea nr. 317/2004 și art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 17 alin. (7) - (9) și art. 76 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, rezultă că dispozițiile legale nu impun avizarea referatelor de conexare și de stabilire/modificare a gradului de complexitate de către directorul de direcție și inspectorul-șef. Prin urmare, procedura avizării acestor tipuri de acte a fost prevăzută expres în legislația secundară, respectiv în Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție și Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare.

În schimb, procedura aplicabilă prelungirii termenelor de efectuare a verificărilor prealabile are reglementare în Legea nr. 317/2004, dând inspectorului-șef plenitudine de competență cu privire la aprobarea solicitărilor de prelungire și în Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție cu privire la avizarea de către directorul de direcție a acestor solicitări.

În concret, se reține în sarcina directorului de direcție că a avizat referatul din 30 mai 2019 de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024, deși se afla în stare de incompatibilitate în raport de împrejurările consemnate în declarația de abținere formulată. în temeiul art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în Lucrarea nr. 19-2181 care, la 6 mai 2019, a fost conexată la Lucrarea nr. 19-2024.

Avizarea de către directorul de direcție a tuturor tipurilor de solicitări nu este prevăzută de normele legale, fiind instituită prin norme regulamentare, în scopul formalizării deciziei inspectorului-șef, în calitate de decident unic.

Prin urmare, orice pretinsă neregularitate legată de procedura de avizare (chiar și lipsa avizului) efectuată de directorul de direcție nu poate avea drept consecință constatarea nulității absolute a actului supus avizării.

În consecință, în mod greșit instanța disciplinară, în considerarea unor norme de legislație secundară, a reținut sancțiunea nulității absolute pentru avizarea în etapa verificărilor prealabile a unui referat de conexare, cu presupusa încălcare a acestor norme cu forță juridică inferioară.

În raport cu dispozițiile art. 174 alin. (2) și (3) și art. 176 din C. proc. civ., care enumeră cazurile de nulitate necondiționate de existența unei vătămări, ce constituie excepția, pretinsa nulitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare privind activitatea de avizare a unor referate administrative se circumscrie unei nulități condiționate prevăzute de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care impune existența unei vătămări determinate de nerespectarea condițiilor legale ale actului de procedură. Or, în legătură cu măsura conexării, niciuna din persoanele cercetate disciplinar nu a invocat sau nu a dovedit vreo vătămare, neexistând, de altfel, vreo încălcare a dispozițiilor art. 45 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 ori a dispozițiilor regulamentare în sensul respectării ordinii de conexare a lucrărilor de inspecție dispuse prin referatul din 30 mai 2019 sau a condițiilor privind identitatea de obiect și persoană.

Din această perspectivă, interpretarea neunitară reținută de instanța disciplinară cu privire la abținerea directorului de direcție de la avizarea unui act ce nu antama fondul cauzei, ci reprezenta o procedură administrativă.

Instanța disciplinară în mod eronat a reținut o interpretare neunitară cu privire la abținerea directorului de direcție, întrucât, atunci când directorul de direcție s-a abținut la 6 mai 2019 de la avizarea referatului de conexare și inspectorul-șef adjunct nu a aprobat acest referat, care a fost aprobat de către inspectorul-șef. Atunci când directorul de direcție a avizat, la 30 mai 2019, referatul de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024, acesta a fost avizat și de către inspectorul-șef adjunct. Însă, la 6 mai 2019, directorul de direcție s-a abținut de la avizarea conexării Lucrării nr. 19-2181 la Lucrarea nr. 19-2024, neconsiderând să se abțină, la 30 mai 2019, întrucât referatul de conexare nu viza fondul cauzei.

În sarcina inspectorului-șef adjunct s-a reținut că a aprobat un referat de prelungire a termenului de 45 zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în Lucrarea nr. 19-2024 și un referat de modificare a gradului de complexitate a lucrării și de desemnare a celui de-al doilea inspector în etapa verificărilor prealabile în aceeași lucrare. Acesta a făcut declarație de abținere cu privire la avizarea măsurii dispuse la 21 iunie 2019 prin rezoluția de începere a cercetării disciplinare. Se constată, astfel, că natura actului de la avizarea căruia inspectorul-șef adjunct s-a abținut diferă fundamental de natura actului aprobat (referatul de prelungire), respectiv, a actului avizat (referat de modificare a gradului de complexitate), câtă vreme cele din urmă nu antamează fondul faptelor aflate în cursul verificărilor prealabile, neputând influența sau prefigura soluția finală pe fondul abaterilor cercetate.

Prelungirea unui termen în etapa verificărilor prealabile și desemnarea celui de-al doilea inspector nu poate avea natura unei soluții dispuse pe fondul cauzei în raport de care să se prefigureze necesitatea formulării unor declarații de abținere din partea inspectorilor cu funcții de conducere.

În ceea ce privește art. 9 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 136/2018 invocat de instanța disciplinară, se argumentează că norma are un caracter de generalitate, iar imparțialitatea trebuie să existe în plan subiectiv, în analiza proprie a fiecăruia dintre inspectorii judiciari. Or, în prezenta speță, nu se poate susține că, în conștiința unui inspector cu funcție de conducere, s-ar fi născut ideea că, avizând/aprobând acte care nu sunt incluse în etapa verificărilor prealabile și care nu pot influența fondul cauzei ori afecta independența inspectorilor judiciari în adoptarea soluțiilor, ar putea înfrânge aparența de imparțialitate.

Hotărârea prin care secția în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii are natura unui act administrativ cu caracter jurisdicțional, emis în îndeplinirea rolului unei instanțe de disciplină aflată în afara sistemului puterii judecătorești, așa cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători (Deciziile civile nr. 223/11.09.2017 și nr. 293/27.11.2017). În aceste condiții, în mod greșit s-a reținut că acțiunea disciplinară are natura unui act de procedură civilă, similar cererii de chemare în judecată prin care sunt sesizate instanțele judecătorești. În același sens, se invocă faptul că, în jurisprudența Completului de 5 judecători s-a reținut că, inclusiv în prezența normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, aplicabilitatea dispozițiilor C. proc. civ. în etapa administrativ jurisdicțională desfășurată în fața secțiilor Consiliului când îndeplinesc rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților este supusă limitelor decurgând din specificul reglementărilor speciale în acest domeniu reprezentate cu caracter de principiu de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 317/2004 (Deciziile civile nr. 266/09.10.2017 și nr. 271/23.10.2017).

Având în vedere că procedura verificărilor prealabile și cercetării disciplinare efectuate de Inspecția Judiciare au un caracter eminamente administrativ, exigențele impuse actului de sesizare în prezenta speță depășesc cadrul legal al procedurilor care vizează abateri săvârșite de magistrați.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul B. a formulat note scrise, transmise prin poșta electronică, prin care expune argumente în combaterea criticilor din recurs, susținând că în mod corect s-a reținut excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare pentru nerespectarea principiului imparțialității.

În contextul factual prezentat în hotărârea atacată, raportat la criticile expuse la pct. II, analizate sistematizat prin prisma probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În esență, prin criticile formulate, recurenta Inspecția Judiciară susține că actele în privința cărora instanța disciplinară a reținut încălcarea principiului imparțialității fac parte din etapa administrativă a verificărilor prealabile din cadrul procedurii disciplinare desfășurate în fața Inspecției Judiciare, iar, pe de altă parte, nu vizează fondul cauzei, astfel că nu le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la imparțialitatea inspectorilor judiciari.

Prin criticile din recurs nu sunt combătute aspectele reținute în hotărârea atacată cu privire la faptul că, la momentul întocmirii actelor de avizare și aprobare întocmite în lucrările menționate la pct. 8 din prezenta deciziei, inspectorul-șef adjunct și directorul Direcției de inspecție pentru procurori s-au aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și art. 9 alin. (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, întrucât și-au desfășurat activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, unitate la care funcționează procurorii vizați de procedurile disciplinare.

Art. 72 din Legea nr. 317/2004 prevede că:

Conform art. 9 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție:

Dispozițiile citate instituie în sarcina inspectorilor judiciari obligația de asigurare a imparțialității atât în efectuarea cercetării disciplinare, cât și în privința oricăror alte lucrări.

Astfel fiind, în ceea ce privește cerința de asigurare a imparțialității în activitatea Inspecției Judiciare, nu pot fi primite apărările recurentei referitoare la distincția dintre etapa verificărilor prealabile și etapa cercetării disciplinare și nici cele vizând deosebirea dintre actele care vizează fondul cauzei și celelalte acte îndeplinite în exercitarea funcției de inspector judiciar, care intră în sfera de cuprindere a sintagmei "orice alte lucrări" utilizată în conținutul textelor citate din Legea nr. 317/2004 și Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție.

În condițiile în care s-a reținut situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile citate, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la faptul că în mod greșit s-ar fi reținut existența stării de incompatibilitate cu referire la îndeplinirea unor proceduri și atribuții reglementate în legislația secundară.

În concluzie, întemeiat a reținut instanța disciplinară că respectarea principiul imparțialității are aplicabilitate generală și vizează întreaga procedură disciplinară, inclusiv etapa verificărilor prealabile și etapa cercetării disciplinare, indiferent de natura actelor întocmite sau avizate și independent de reglementarea la nivel legislativ sau infralegislativ a atribuțiilor ce revin inspectorului-șef, inspectorului-șef adjunct și directorilor de direcții în cadrul derulării procedurii disciplinare.

Criticile din recurs referitoare la caracterul de generalitate al dispozițiilor art. 9 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție și la necesitatea constatări unei imparțialități subiective nu pot primi relevanța propusă.

În speță, dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și art. 9 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție reglementează o ipoteză de imparțialitate obiectivă în cazul căreia, independent de atitudinea subiectivă a magistratului, împrejurarea expres prevăzută - constând în funcționarea în cadrul aceleiași unități de parchet - este de natură a da naștere unei suspiciuni de lipsă de imparțialitate, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, pct. 18; Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014; Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015).

Din această perspectivă, sunt lipsite de temei și criticile prin care recurenta tinde să demonstreze inexistența unui caz de imparțialitate subiectivă, precum și cele prin care se susține că actele de avizare/aprobare analizate nu vizează fondul cauzei și nu afectează independența inspectorilor judiciari.

Întocmirea actelor în procedura disciplinară cu încălcarea principiului imparțialității, consacrat de dispozițiile citate, atrage nelegalitatea acestora care se răsfrânge asupra validității acțiunii disciplinare a cărei legalitate depinde de legalitatea actelor premergătoare întocmite în procedura administrativă, în etapa verificărilor prealabile și etapa cercetării disciplinare.

Or, întocmirea actelor în procedura disciplinară cu încălcarea principiului imparțialității, ceea ce dă naștere unei suspiciuni de lipsă de imparțialitate, atrage nulitatea acestora și, pe cale de consecință, și nulitatea acțiunii disciplinare.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că recursul va fi respins, ca nefondat.