ÎCCJ, Decizia nr. 23/2021

Prin Hotărârea nr. 8P din 14 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, secția pentru procurori în materie disciplinară a respins, ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), reținând, în esență, considerentele arătate în continuare.

Prin încheierea din 30 septembrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Brașov, judecătorul de cameră preliminară a constatat incidența dispozițiilor art. 70 cu referire la art. 64 lit. f) din C. proc. pen. și a admis cererea de recuzare formulată de inculpata persoană juridică Unitatea Militară 02474 - Spitalul Militar de Urgență "Regina Maria" Brașov (UM 02474), privind pe procurorul A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și, totodată, a stabilit că magistratul nu poate participa la soluționarea cauzei în calitate de procuror de ședință. În esență, prin încheierea menționată s-a reținut că "existența pe rolul secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a unei acțiuni disciplinare împotriva procurorului de ședință (...) în legătură cu activitatea de urmărire penală desfășurată în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, constituie un element obiectiv de natură a înfrânge aparența de imparțialitate".

Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov (Dosarul nr. x/2017) a fost instrumentat de pârâtul procuror A. care, la 30 aprilie 2019, a dispus trimiterea în judecată și a inculpatei UM 02474.

În lucrarea Inspecției Judiciare nr. x/2018, având ca obiect sesizarea din 10 septembrie 2018 formulată de petenta UM 02474, prin Rezoluția din 8 aprilie 2019, s-a dispus respingerea sesizării, inspectorul judiciar apreciind că, în ceea ce îl privește pe procurorul A., nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) raportat la art. 99

Prin Rezoluția nr. 2963/B/6 septembrie 2019, Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi, lit. m) și lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004, prin care se impută pârâtului procuror A. aspecte legate de instrumentarea dosarului nr. x/2017

În circumstanțele expuse, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

În raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 9 și art. 10 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, pentru a asigura deplina obiectivitate în înfăptuirea activității de urmărire penală, ca primă faza a procesului penal și pentru a proteja drepturile părților, legiuitorul a prevăzut în mod expres - în art. 64 și art. 65 alin. (1) din C. proc. pen. - cazurile în care procurorul, din cauza unor împrejurări de natură personală, nu poate participa la efectuarea urmăririi penale în cadrul dosarului ce i-a fost repartizat spre soluționare, precum și modalitățile procesuale de rezolvare a unei astfel de situații.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtul procuror A. a participat la judecarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Brașov, la termenele din 2 și 30 septembrie 2019, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, cu respectarea dispozițiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 89 lit. a), f) și g) coroborat cu prevederile art. 20 lit. c) și d) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, din dispoziția și cu acordul conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Raportat la jurisprudența CEDO privind imparțialitatea magistratului (Piersack împotriva Belgiei, Grieves împotriva Regatului Unit), din probatoriul administrat nu rezultă un motiv care să ateste o eventuală lipsă sau o aparentă lipsă de imparțialitate a procurorului A. cu privire la participarea sa ca procuror de ședință în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Brașov, la termenele de judecată din 2 și 30 septembrie 2019, întrucât formularea unei plângeri penale împotriva unui magistrat nu constituie prin sine un motiv de admitere a unei cereri de recuzare sau de formulare a unei cereri de abținere. A interpreta altfel, ar însemna să se recunoască părților dreptul de a-și alege magistratul care soluționează cauza, ceea ce ar contraveni principiilor fundamentale care guvernează procedurile penale și civile. Or, cu atât mai mult, demararea unei proceduri administrative, de natură disciplinară, nu poate impune, prin ea însăși, obligația în sarcina magistratului de a se abține sau admisibilitatea unei cereri de recuzare pe acest temei. Esențială, sub acest aspect, este percepția magistratului dacă implicarea sa într-o astfel de procedură înlătură garanțiile de obiectivitate în derularea procedurii judiciare. Astfel, simplul fapt al cunoașterii de către pârât a exercitării acțiunii disciplinare în lucrarea nr. 19-2024 nu determină prezumarea sa ca fiind lipsit de obiectivitate, în lipsa unor probe sub acest aspect.

S-a reținut că, prin Hotărârea nr. 2P din 10 iunie 2020 dată în dosarul nr. x/2019, secția pentru procurori în materie disciplinară a admis excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 19-2024 din 6 septembrie 2019, constatând nulitatea acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva procurorului A. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare imputate în legătură cu dosarul nr. x/2017.

În consecință, deși s-a admis cererea de recuzare în procedura de cameră preliminară, admiterea unei cereri de recuzare în diverse etape ale procesului penal nu poate constitui în sine abatere disciplinară în lipsa unei fundamentări corespunzătoare în ceea ce privește latura subiectivă, astfel că, în cauză, sub aspectul laturii subiective, nu se poate reține în sarcina pârâtului procuror A. forma de vinovăție cerută de lege.

Împotriva hotărârii menționate la pct. I, a declarat recurs Inspecția Judiciară, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru criticile arătate în continuare.

Raportat la dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 9 și art. 10 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, art. 64, art. 65 alin. (1) și art. 66 din C. proc. pen., în situația de fapt ce formează obiectul litigiului, în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

Încheierea din 30 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Brașov, prin care a fost admisă cererea de recuzare a pârâtului procuror, a rămas definitivă, soluția intrând în autoritatea de lucru judecat. Instanța disciplinară s-a subrogat în drepturile judecătorului de cameră preliminară, respectiv a judecătorului desemnat să soluționeze calea de atac exercitată împotriva încheierii din 30 septembrie 2020 și, în pofida încheierii de admitere a cererii de recuzare, a procedat la analiza existenței/inexistenței imparțialității procurorului A. care a participat la judecarea dosarului nr. x/2019 la termenele din 2 și 3 septembrie 2019.

Motivarea secției de procurori în materie disciplinară în sprijinul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în sensul că, prin Hotărârea nr. 2P din 10 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, secția pentru procurori în materie disciplinară a admis excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., este înlăturată de situația factuală, întrucât Inspecția Judiciară a exercitat recurs împotriva acestei soluții, recurs ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, afla pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Sub aspectul laturii subiective, s-a făcut dovada existenței cumulative a factorului intelectiv și a celui volitiv care conturează vinovăția pârâului procuror. Astfel, în contextul în care, fiind desemnat să efectueze urmărirea penală în dosarul nr. x/2017, a adoptat o atitudine contrară dispozițiilor legale/regulamentare, respectiv a formulat denunț în calitate de persoană fizică împotriva unui inculpat cercetat în respectiva cauză, a solicitat ulterior denunțului acte din respectivul dosar invocând utilitatea acestora în dosarul nr. x/2017, avea cunoștință atât de începerea cercetării disciplinare împotriva sa pentru mai multe abateri disciplinare, printre care și cea prevăzută de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004, unul dintre autorii sesizării fiind inculpata UM 02474, cât și de exercitarea ulterioară a acțiunii disciplinare prin Rezoluția nr. 514/B/14.02.2020, este neîntemeiată soluția instanței de disciplină.

Un element ce se impune a fi precizat în analiza factorului intelectiv și a celui subiectiv, este faptul că, la 27.09.2018, pârâtul procuror a formulat în dosarul nr. x/2017, cerere de desemnare a unei alte instanțe pentru judecarea cauzei pe baza unei supoziții referitoare la conduita UM 02474, cerere care a fost respinsă de Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin încheierea penală nr. 4/F/UP/09.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018. Ori, din această modalitate în care a acționat în timpul efectuării urmăririi penale, rezultă că intimatul-pârât avea reprezentarea unei eventuale incompatibilități a judecătorilor care ar fi putut fi desemnați să judece cauză, situație în care nu se poate susține că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii pronunțate de instanța disciplinară. În esență, în apărare, intimatul invocă dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și susține că, având în vedere principiul prezumției de nevinovăție, magistratului nu îi este impusă obligația de a se abține în situația în care inculpatul formulează împotriva sa plângere penală ori în situația în care împotriva sa se desfășoară o ancheta disciplinară.

Recurenta Inspecția Judiciară a formulat răspuns la întâmpinare. Cu titlu prealabil, se solicită a se verifica dacă întâmpinarea a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

Cu titlu prealabil, raportat la susținerile din răspunsul la întâmpinare, verificând regularitatea formulării de către intimatul A. a întâmpinării, se constată că recursul a fost comunicat la 23 noiembrie 2020, iar întâmpinarea a fost înregistrată la dosar la 14 decembrie 2020, cu respectarea termenului de 25 de zile de la comunicare prevăzut de art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., incidente în considerarea faptului că, în speță, cale de atac exercitată nu este un recurs în sensul art. 483 și următoarele din C. proc. civ., așa cum a reținut Curtea Constituțională:

Analizând recursul declarat de reclamanta Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În prezenta procedură disciplinară, este examinată întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa".

Circumstanțele cauzei, sunt conturate de elementele prezentate în continuare.

Pârâtul procuror a instrumentat în faza de urmărire penală dosarul penal nr. x/2017, în care are calitatea de inculpat persoana juridică UM 02474. În dosarul respectiv, prin Rechizitoriul din 30 aprilie 2019, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată inclusiv a persoanei juridice UM 02474. Dosarul nr. x/2017 a făcut obiectul procedurii de cameră preliminară în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Brașov.

În legătură cu modul în care procurorul A. a instrumentat dosarul nr. x/2017: (i) la 27.02.2019, UM 02474 a formulat plângere penală împotriva procurorului; (ii) aceeași persoană juridică a sesizat Inspecția Judiciară, la 10 septembrie 2018, cu privire la săvârșirea de către pârâtul procuror a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. Sesizarea a format obiectul lucrării nr. x/2018 a Inspecției Judiciare, soluționată prin Rezoluția din 8 aprilie 2019 în sensul respingerii sesizării; (iii) în lucrarea Inspecției Judiciare nr. 19-2024, prin Rezoluția nr. 2963/B/06.09.2019 a fost exercitată acțiunea disciplinară și împotriva procurorului A. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi, lit. m) și lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004, prin care i se impută aspecte legate de instrumentarea cauzei nr. 46/P/2017.

În dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Brașov, având ca obiect procedura de cameră preliminară cu privire la dosarul nr. x/2017, pârâtul procuror a participat la termenele din 2 și 30 septembrie 2019. În dosarul respectiv, UM 02474 a formulat cerere de recuzare a procurorului A. pentru motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit.) din C. proc. pen., motivată de faptul că a fost formulată plângere penală împotriva procurorului, iar Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară împotriva procurorului pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi, lit. m) și lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004, în legătură cu modul de instrumentare a cauzei nr. 46/P/2017.

Prin încheierea din 30 septembrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 ianuarie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Brașov, secția penală a admis cererea de recuzare formulată de inculpata UM 02474 împotriva procurorului A., reținând că pe rolul Inspecției Judiciare se află o acțiune disciplinară împotriva procurorului în legătură cu activitatea de urmărire penală desfășurată în dosarul nr. x/2017, ceea ce constituie un element obiectiv de natură a înfrânge aparența de imparțialitate.

Totodată, conform încheierii de la termenul din 30 septembrie 2019 (distinctă de încheierea din aceeași dată prin care a fost admisă cererea de recuzare a procurorului A.), pronunțată în dosarul nr. x/2019, judecătorul de cameră preliminată a amânat judecata cauzei motivat, printre altele, de faptul că a fost admisă cererea de recuzare a procurorului A., urmând a se efectua adresă către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru a desemna în cauză un procuror de ședință.

În circumstanțele cauzei, analiza îndeplinirii condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare pentru abaterea reglementată de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 se verifică cu privire la participarea procurorului în dosarul nr. x/2019, anterior admiterii cererii de recuzare prin încheierea din 30 septembrie 2019.

În acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte reține că pârâtul procuror a participat în dosarul respectiv, în calitate de procuror care a instrumentat dosarul nr. x/2017, cu respectarea dispozițiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, "În procesele penale, la ședința de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului" și a dispozițiilor art. 89 lit. a), f) și g) coroborat cu prevederile art. 20 lit. c) și d) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, conform cărora:

În același sens, se reține că pârâtul procuror a participat la termenele respective în dosarul nr. x/2019 din dispoziția și cu acordul conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, așa cum rezultă din declarațiile prim-procurorului B., prim-procurorului adjunct C., procurorului-șef secție judiciară D. și președintelui Tribunalului Brașov, judecător E..

Contrar susținerilor recurentei-reclamante Inspecția Judiciară, este corectă aprecierea instanței disciplinare în sensul că existența unei sesizări disciplinare ori a unei plângeri penale nu reprezintă eo ipso o cauză de incompatibilitate, întrucât o asemenea ipoteză prezintă riscul de a se transforma într-o modalitate, prin care părțile ar putea determina înlăturarea magistratului căruia îi este repartizată cauza.

Contrar susținerilor din recurs, instanța disciplinară nu s-a subrogat în drepturile judecătorului de cameră preliminară, întrucât nu s-a pronunțat asupra cererii de recuzare, ci a analizat, în cadrul procedurii disciplinare, existența elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 cu privire la ceea ce se impută pârâtului, și anume participarea la termenele din 2 și 30 septembrie 2019 în dosarul nr. x/2019. Astfel, analiza realizată de instanța disciplinară vizează împrejurări anterioare pronunțării încheierii prin care a fost admisă cererea de recuzare.

Cu alte cuvinte, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004 în procedura disciplinară cu privire la conduita pârâtului procuror, anterior admiterii cererii de recuzare, nu este subordonată soluției pronunțate ulterior cu privire la cererea de recuzare. A împărtăși opinia recurentei înseamnă a considera că, în considerarea unei soluții de admitere a cererii de recuzare, conduita anterioară a magistratului, materializată în actele îndeplinite și măsurile dispuse în precedent în cauza în care a fost formulată cererea de recuzare, constituie, în mod automat și fără o analiză în procedura disciplinară, abaterea prevăzută de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

În aceeași ordine de idei, se constată că, prin încheierea de admitere a cererii recuzare, instanța a stabilit că procurorul A. nu poate participa la soluționarea cauzei în calitate de procuror de ședință, ceea ce, în lipsa unei dispoziții contrare a instanței, echivalează cu menținerea actelor îndeplinite și a măsurilor dispuse anterior de magistrat în cauza respectivă. Această concluzie derivă implicit din dispozițiile art. 68 alin. (6) din C. proc. pen., conform cărora "În caz de admitere a (…) recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin". Or, întrucât instanța nu a dispus desființarea actelor îndeplinite și măsurilor dispuse de procurorul A. în dosarul nr. x/2019, se reține, implicit, că participarea la termenul din 2 septembrie 2019, anterior soluționării recuzării, nu intră sub incidența situațiilor de incompatibilitate. În plus, se cuvine a fi observat că participarea pârâtului procuror la termenul din 30 septembrie 2019 a fost pur formală, întrucât, așa cum rezultă din conținutul încheierii, anterior oricărei intervenții a reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, apărătorul inculpatei UM 02474 a formulat cerere de recuzare a procurorului, iar instanța a suspendat judecata "pentru o oră, în vederea soluționării cererii de recuzare", pronunțând ulterior încheierea prin care a admis cererea de recuzare.

În consecință, în circumstanțele expuse, analizând condițiile de angajare a răspunderii disciplinare, din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. x, instanța disciplinară a reținut în mod judicios că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii analizate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

În circumstanțele cauzei, se cuvine a fi subliniat faptul că, prin conduita conturată de acțiunile întreprinse pe parcursul instrumentării dosarului nr. x/2017 - invocate de recurenta Inspecția Judiciară prin criticile arătate la pct. 16-17 din prezenta hotărâre - pârâtul procuror a dat dovadă de manifestări incongruente cu îndeplinirea atribuțiilor ce îi reveneau. Deși aceste aspecte nu intră în conținutul elementului material al abaterii disciplinare imputate și nu formează obiectul analizei în prezenta procedură disciplinară, este de așteptat ca, cel puțin pentru viitor, pârâtul procuror să își adapteze conduita profesională rigorilor statutului de magistrat și să evite manifestări similare.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Inspecția Judiciară.