AK v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
AK v. TURKEY (CtEDO, 2008)
DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 41185/05 de către Besey AK și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 13 mai 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, Grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 18 octombrie 2005, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Besey Ak, dna Hanifi Ak, dna Arif Ak, dna Ayșe Ak, dna Zeynep Ak, dl Rıfat Ak, dl Mehmet Ak, dna Güllü Ak, dna Müslüm Ak și dna Mürvet Ak, sunt resortisanți turci locuiesc în Gaziantep. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Ș. Yıldız, avocat practicant în Gaziantep. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată plotul de teren al reclamanților a fost exproporționat de Ministerul Energiei și Resurselor Naturale pentru construcția Damului Birecik. La 5 iunie 2000, reclamanții au depus o cerere la Curtea Civilă Nizip care a solicitat compensații suplimentare pentru expropriarea terenurilor lor. La 16 octombrie 2001, Curtea Civilă Nizip a acordat reclamanților compensații suplimentare în valoare de 22.238.213.376 Lira turcă (TRL) (aproximativ 15.470 euro (EUR)). La 7 octombrie 2002, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 6 iunie 2005, administrația a plătit reclamanților TRL 87.616.430.000 (aproximativ 52.825) în compensație suplimentară, împreună cu dobânda. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că întârzierea excesivă a plății compensației suplimentare, însoțită de ratele scăzute ale dobânzii, le-a provocat o pierdere financiară. Reclamanții au susținut, de asemenea, că întârzierea plății, în ciuda unei hotărâri judiciare definitive, a încălcat dreptul la o audiere echitabilă într-un termen rezonabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din pierderea financiară pe care le-au suferit din cauza întârzierii plății compensației suplimentare și a ratelor insuficiente ale dobânzii. Curtea constată că - folosind aceeași metodă de calcul ca în Akkuș v. Turcia (aprobarea din 9 iulie 1997, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1997-IV, p. 1311, §§ 35, 36 și 39) și având în vedere datele economice relevante în timpul materialului - la data plății, suma compensației complete ar fi trebuit să fie TRL 68,404,701,971 (aproximativ 41,240 EUR). 87,616,430.000 EUR (aproximativ 52,825), care este aproximativ 128 % din sumă totală. Prin urmare, Curtea observă că reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu, deoarece rata dobânzii aplicată compensației suplimentare a fost suficientă pentru a satisface orice pierdere financiară pe care le-ar putea fi suferit. §§ 3 și 4 din Convenție. Reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a perioadei în care administrația nu a aplicat hotărârea dată în favoarea lor. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri. Prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se notifice această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamanților privind durata procedurii din cauza întârzierii plății compensației suplimentare; declara restul cererii inadmisibil.