Ak împotriva Turciei

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 41185/05 de către Besey AK și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 13 mai 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, Grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 18 octombrie 2005, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Besey Ak, dna Hanifi Ak, dna Arif Ak, dna Ayșe Ak, dna Zeynep Ak, dl Rıfat Ak, dl Mehmet Ak, dna Güllü Ak, dna Müslüm Ak și dna Mürvet Ak, sunt resortisanți turci locuiesc în Gaziantep.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Ș. Yıldız, avocat practicant în Gaziantep. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată plotul de teren al reclamanților a fost exproporționat de Ministerul Energiei și Resurselor Naturale pentru construcția Damului Birecik. La 5 iunie 2000, reclamanții au depus o cerere la Curtea Civilă Nizip care a solicitat compensații suplimentare pentru expropriarea terenurilor lor. La 16 octombrie 2001, Curtea Civilă Nizip a acordat reclamanților compensații suplimentare în valoare de 22.238.213.376 Lira turcă (TRL) (aproximativ 15.470 euro (EUR)). La 7 octombrie 2002, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță.

La 6 iunie 2005, administrația a plătit reclamanților TRL 87.616.430.000 (aproximativ 52.825) în compensație suplimentară, împreună cu dobânda. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că întârzierea excesivă a plății compensației suplimentare, însoțită de ratele scăzute ale dobânzii, le-a provocat o pierdere financiară. Reclamanții au susținut, de asemenea, că întârzierea plății, în ciuda unei hotărâri judiciare definitive, a încălcat dreptul la o audiere echitabilă într-un termen rezonabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din pierderea financiară pe care le-au suferit din cauza întârzierii plății compensației suplimentare și a ratelor insuficiente ale dobânzii.

Curtea constată că - folosind aceeași metodă de calcul ca în Akkuș v. Turcia (aprobarea din 9 iulie 1997, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1997-IV, p. 1311, §§ 35, 36 și 39) și având în vedere datele economice relevante în timpul materialului - la data plății, suma compensației complete ar fi trebuit să fie TRL 68,404,701,971 (aproximativ 41,240 EUR). 87,616,430.000 EUR (aproximativ 52,825), care este aproximativ 128 % din sumă totală. Prin urmare, Curtea observă că reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu, deoarece rata dobânzii aplicată compensației suplimentare a fost suficientă pentru a satisface orice pierdere financiară pe care le-ar putea fi suferit. §§ 3 și 4 din Convenție. Reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a perioadei în care administrația nu a aplicat hotărârea dată în favoarea lor.

Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri. Prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se notifice această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamanților privind durata procedurii din cauza întârzierii plății compensației suplimentare; declara restul cererii inadmisibil.

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 41185/05 by Besey AK and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13 May 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 October 2005, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Besey Ak, Ms Hanifi Ak, Mr Arif Ak, Ms Ayșe Ak, Ms Zeynep Ak, Mr Rıfat Ak, Mr Mehmet Ak, Ms Güllü Ak, Mr Müslüm Ak and Ms Mürvet Ak, are Turkish nationals live in Gaziantep. They are represented before the Court by Mr M.Ș.

Yıldız, a lawyer practising in Gaziantep. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On an unspecified date the applicants’ plot of land was expropriated by the Ministry of Energy and Natural Resources for the construction of the Birecik Dam. On 5 June 2000 the applicants lodged an application with the Nizip Civil Court requesting additional compensation for the expropriation of their land. On 16 October 2001 the Nizip Civil Court awarded the applicants additional compensation in the amount of 22,238,213,376 Turkish Liras (TRL) (approximately 15,470 euros (EUR)). On 7 October 2002 the Court of Cassation upheld the judgment of the court of first instance.

On 6 June 2005 the administration paid the applicants TRL 87,616,430,000 (approximately EUR 52,825) in additional compensation, together with interest. COMPLAINTS The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that the excessive delay in the payment of the additional compensation, coupled with the low interest rates, had caused them to suffer a financial loss. The applicants further maintained that the delay in the payment despite a definitive court order had breached their right to a fair hearing within a reasonable time under Article 6 § 1 of the Convention. THE LAW 1. The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the financial loss they had suffered due to the delay in the payment of the additional compensation and the insufficient interest rates.

The Court finds that - using the same method of calculation as in the Akkuș v. Turkey (judgment of 9 July 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997-IV, p. 1311, §§ 35, 36 and 39) and having regard to the relevant economic data at the material time - on the date of payment the amount of full compensation should have been TRL 68,404,701,971 (approximately EUR 41,240). The applicants received TRL 87,616,430,000 (approximately EUR 52,825) which is approximately 128 % of that full amount. Thus, the Court observes that the applicants suffered no damage, as the interest rate applied to the additional compensation was sufficient to meet any financial loss which they may have suffered. It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

2. The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the period during which the administration had failed to enforce the judgment given in their favour. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint. It is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaint concerning the length of proceedings on account of the delay in the payment of additional compensation; Declares the remainder of the application inadmissible.

Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President