ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2696/2019

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției să se dispună: - emiterea pentru fiecare în parte a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007 privind creșterile salariale; - obligarea pârâților, în solidar, la acordarea unor despăgubiri în cuantum egal cu sumele rezultate din neaplicarea creșterilor salariale de 2%, 5%, 11%, începând cu 01.01.2010. - în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, au solicitat aceleași despăgubiri ca la pct. 2, urmând să se țină cont de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară. Data de la care urmează a fi acordate aceste despăgubiri, este 01.01.2010. - obligarea pârâților de a emite pentru fiecare dintre noi în parte începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unui ordin de salarizare având în vedere și pct. 1 din acțiune, în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței. În acest sens, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a despăgubirilor rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011. De asemenea, au solicitat obligarea pârâților ca la emiterea Ordinelor de Salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, de procentul pentru titlu de doctor (unde e cazul), care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date. 1.

Hotărâriel instanței de fond Prin sentința nr. 127/F-CONT din 3.06.2016, Curtea de Apel Pitești, față de obiectul cererii de chemare în judecată și având în vedere calitatea părților de magistrați, a constatat că legea stabilește prin art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 competența specială în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. a declinat competența în favoarea acesteia. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3294 din 31 octombrie 2016, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a obligat pârâtul să emită ordin pentru fiecare reclamant privind încadrarea salarială, cu luarea în considerare a indexărilor recunoscute reclamanților prin sentința civilă nr. 679/CM/31.10.2007a Tribunalului Argeș, definitivă. Totodată, a obligat pârâtul să emită pentru fiecare reclamant începând cu 9.04.2015ordine în aplicarea Legii nr. 71/2015 și să efectueze demersurile necesare în vederea plății către fiecare reclamant. 1.

Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate Pârâtul Ministerul Justiției a promovat recurs împotriva sentinței nr. 3294 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ. Criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, invocând în mod generic, dispozițiile art. 488 C. proc. civ., recurentul a învederat că sentința instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor legale. Ca element esențial de nelegalitate a sentinței recurate, recurentul a arătat că în susținerea motivului de nelegalitate încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale, în condițiile în care la data de 21 decembrie 2016 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, sens în care a solicitat ca instanța să respingă acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect. În continuare recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate că pârâtul nu a pus în aplicare dispozițiile ar. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016. 1.

Apărările formulate în cauză Intimații au formulat întâmpinare cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurentul - pârât a depus pentru termenul acordat in cauză note scrise la acre a atașat un set de înscrisuri înscrisuri care au fost comunicate. Prin notele depuse a înțeles să reintereze excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, având în vedere că a fost emis Ordinul nr. 1490/2016 prin care a fost recalculat cuantumul îndemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor la nivelul maxim, în mod corespunzător, începând cu data de 9 aprilie 2015. În faza procesuală a recursului au fost administrate proba cu înscrisuri noi. 1.

Procedura derulată în recurs Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 22 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivului de ordine publică, față de prevederile art. 247 alin. (1) teza I C. proc. civ. Înalta Curte, constată că este incident în cauză, sens în care va admite recursul, va casa sentința sentința atacată, va admite excepția lipsei de obiect invocată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și, va respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca rămasă fără obiect, pentru următoarele considerente: Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, instanța de contencios administrativ a fost învestită de către reclamanți cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de încadrare, conform art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014 modificată și completată, aprobată prin Legea nr. 71/2015 și achitarea diferențelor salariale rezultate, începând cu 09.04.2015. Totodată, a solicitat obligarea Curții de Apel București la achitarea diferențelor salariale rezultate din emiterea noului ordin de încadrare, începând cu 09.04.2015. Înainte de a analiza motivele de recurs prezentate în cauză este de menționat că, așa cum reiese din actele administrate în cauză, a fost emis în favoarea intimaților-reclamanți Ordinul ministrului Justițieiei nr. 1490/2016, prin care s-a recalculat cuantumul îndemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor la nivelul maxim, în mod corespunzător, începând cu data de 09.04. 2015. Recurentul -pârât Ministerul Justiției a depus la dosar, în susținerea exepției invocate și a recursului promovat, copia Ordinului ministrului Justiției nr. 1490/2016, . În speță, instanța supremă reține soluția de admitere a excepției lipsei/rămânerii de obiect a cererii de chemare în judecată, pe considerentul că ceea ce s-a dedus judecății a fost deja executat de pârât de bună voie, înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată și se justifică pe cale de interpretare din art. 194 lit. c) C. proc. civ. În acord cu criticile recurentului-pârât și în opinia Înaltei Curți se reține că este întemeiată soluția de admitere a excepției lipsei/rămânerii de obiect, pe considerentul arătat anterior, întrucât aceasta chiar este o apărare de fond, care, va lipsi cererea reclamantei-recurente de obiect. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și, casând sentința recurată, va respinge acțiunea reclamanților ca fiind rămasă fără obiect.