ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 150/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2015, pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, plângere împotriva Ordinului nr. 2985/C/21.09.2015 emis de pârât prin care a solicitat:

- anularea actului administrativ contestat, în partea ce privește respingerea cererii de recunoaștere a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (5

1

) și art. 5 alin. (1) și (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, respectiv a dreptului la un cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim pentru funcțiile și gradațiile magistraților care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

- obligarea pârâtului la emiterea în, termen de 5 zile a unui nou act administrativ legal, respectiv a unui nou ordin de salarizare cu o indemnizație de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) și art. 5 alin. (1) și (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței;

- obligarea pârâtului la plata diferenței între remunerația plătită subsemnatului începând cu 09.04.2015 și cea la care eram îndreptățit, potrivit legii, ținând cont, în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării, incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție, a fost îndeplinită ulterior acestei date;

- obligarea pârâtului la plata unor penalități de 100 de RON/zi în caz de întârziere în emiterea unui nou act administrativ legal și la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 27 F-CONT din 4 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect anulare act administrativ - împotriva Ordinului nr. 2985/C/21.09.2015.

A obligat pârâtul să emită un nou ordin de încadrare salarială pentru reclamant conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 și să achite diferențele salariale rezultate începând cu data de 09.04.2015.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate, invocând critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut dispozițiile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost completată prin Legea nr. 71/2015 sunt aplicabile categoriei profesionale a magistraților, deoarece în situația în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile acestor dispoziții să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate.

A mai susținut recurentul că raportat la dispozițiile art. 63 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 și la art. 90

2

din Legea nr. 567/2004, dispozițiile nou-introduse, respectiv art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, și anume: personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv, în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual, acestea fiind singurele categorii de personal salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al parlamentului.

A accepta modul de interpretare și aplicare a acestor dispoziții pe care le invocă reclamantul în susținerea cererii sale, ar însemna în fapt să fie ignorate dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 și să se extindă efectele acestora unor categorii pe care legea nu-l prevede în mod expres.

Recurentul-pârât a formulat note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect. A depus la dosarul cauzei Ordinul Ministerului Justiției nr. 1490/C/2017.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Recursul este lipsit de interes față de împrejurarea că recurentul pârât a emis Ordinul nr. 4680 la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, să li se recalculeze indemnizația la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Totodată, art. 2 din ordinul menționat prevede că, începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Astfel, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, odată cu emiterea Ordinului Ministerului Justiției nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamant s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza și al sporurilor pentru funcția similară.

De asemenea, art. 3 prevede că plata drepturilor se face prin raportare la valoarea de referință prevăzută la alin. (1) începând cu data de 1 august 2016.

Ulterior prin Ordinul 1490/C din 24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, s-a avut în vedere alinierea indemnizațiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014.

Prin urmare, având în vedere că recurentul pârât a emis ordinul de încadrare salarială în acord cu dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 57/2015, rezultă că recursul este lipsit de interes.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 27 F-CONT din 4 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV