ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2605/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.08.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a solicitat modificarea, în parte, a procesului-verbal înregistrat la Ministerul Sănătății cu nr. x/18.05.2017 și la INSP sub nr. x/29.05.2017, privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare.

Prin sentința nr. 5146 din data de 21 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x/18.05.2017, emis de Ministerul Sănătății și anume pentru suma de 25.206 RON reprezentând salariu și contribuții angajator pentru doamna A..

Împotriva sentinței nr. 5146 din data de 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății invocând disp.art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât arată că instanța a reținut că, pe parcursul derulării proiectului cât și ulterior controlului UCAAPI însuși Ministerul Sănătății a considerat cheltuielile de salarizare (și contribuțiile angajator) pentru expertul A. ca fiind eligibile.

Faptul că Ministerul Sănătății ar fi considerat la un moment dat cheltuiala în discuție ca fiind eligibilă nu prezintă nicio relevanță în ceea ce privește obligația INSP privind legalitatea, regularitatea, conformitatea efectuării cheltuielilor. Nici instanța nu poate lua o hotărâre bazându-se numai pe aprecierile uneia dintre părți, instanța fiind chemată să soluționeze cauza exclusiv raportându-se la starea de fapt rezultată din probe, înscrisurile referitoare la raportul de muncă în cauza de față, și prevederile legale aplicabile, în cazul de față obligația legală a INSP privind legalitatea, regularitatea, conformitatea efectuării cheltuielilor.

Cheltuielile indirecte în cauză sunt efectuate cu nerespectarea art. 7.2.1 și a prevederilor art. 7.6.2 din Regulamentul privind implementarea Mecanismului Financiar Norvegian 2009 - 2014, regulament ce se regăsește pe site-ul Oficial al Ministerului Fondurilor Europene la adresa http://www.x.ro/regulamente.

Față de acest aspect învederează prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999 potrivit cărora "persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public" și prevederile art. 7.2.1 lit. c) din Regulamentului de implementare al Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014 - Principii generale privind eligibilitatea cheltuielilor potrivit cărora, cheltuielile trebuie să fie proporționale și necesare implementării proiectului, respectiv lit. d) potrivit cărora cheltuielile vor fi utilizate în scopul unic al atingerii obiectivelor proiectului și al realizării rezultatelor așteptate ale proiectului, conform principiilor de economice, eficiență și eficacitate.

În conformitate cu prevederile art. 6.2. lit. b) Obligațiile Promotorului de Proiect din contractul de finanțare, promotorul de proiect se obligă să implementeze proiectul pe propria sa răspundere și în conformitate cu Descrierea Proiectului, anexă la prezentul contract, urmărind atingerea obiectivelor așa cum sunt precizate în aceasta, iar în conformitate cu prevederile art. 5.9. din contractul de finanțare, asigurarea sumelor necesare plății cheltuielilor neeligibile este responsabilitatea Promotorului de proiect.

UCAAPI a verificat cheltuielile indirecte și în virtutea art. 6.2 lit. m) din contractul de finanțare potrivit cărora Promotorul de proiect este obligat să accepte controlul și verificările Operatorului de program și/sau altor structuri cu atribuții de control/verificare/audit în cadrul Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014 în legătură cu modul de utilizare a fondurilor nerambursabile acordate de acesta conform art. 2.5 din prezentul contract.

Față de raportul de muncă al doamnei A. cu angajatorul INSP menționează că, urmare suspiciunii de neregulă referitoare la contractul de finanțare nr. x/30.05.2014 pentru proiectul RO 19.04 "Intervenții la mai multe niveluri pentru prevenția bolilor netransmisibile asociate stilului de viață din România", o echipă de verificare din cadrul operatorului de program RO 19, a procedat la efectuarea unei verificări documentare în urma căreia s-a confirmat suspiciunea de neregulă constând în inexistența unor înscrisuri doveditoare specifice exercitării funcției de auditor intern, pentru persoana încadrată pe funcția de auditor intern la reclamant - Institutul Național de Sănătate Publică, respectiv d-na A., încadrată cu contractul individual de muncă nr. x/13.06.2014.

Conform contractului individual de muncă atribuțiile postului sunt prevăzute în fișa postului, iar din fișa postului rezultă că, salariata asigură consultanță de specialitate și realizează auditarea internă.

Funcției de expert monitorizare nereguli și verificări financiare interne nu îi corespunde niciun cod potrivit Ordinului nr. 1832/856/2011 privind aprobarea Clasificării ocupațiilor din România - nivel de ocupație (șase caractere).

În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (3) lit. d) coroborat cu prevederile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, funcția din contractul individual de muncă trebuie să fie în conformitate cu specificațiile Clasificării ocupațiilor din România.

Față de aceste considerente, rezultă că, în fapt, părțile raportului juridic de muncă au modificat funcția din contractul individual de muncă dintr-o funcție conformă cu specificațiile Clasificării ocupațiilor din România într-o funcție neconformă cu aceste specificații.

Față de această stare de fapt și față de prevederile legale menționate în prezentul recurs, cheltuiala cu drepturile salariale ale salariatei INSP pentru perioada septembrie 2014 - aprilie 2016 sunt neeligibile, activitățile desfășurate de salariată în cadrul contractului individual de muncă nefiind conforme cu funcția deținută și cu Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile nr. 5146/2017 pronunțată de Curtea de Apel București, în ceea ce privește suma de 25.206 RON reprezentând salariu și contribuții angajator pentru doamna A. și rejudecând acest aspect respingerea în tot a acțiunii.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 06 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat modificarea, în parte, a procesului-verbal înregistrat la Ministerul Sănătății cu nr. x/18.05.2017 și la INSP sub nr. x/29.05.2017, privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare.

Prima instanță a a admis, în parte, acțiunea dedusă judecății și a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x/18.05.2017, emis de Ministerul Sănătății și anume pentru suma de 25.206 RON reprezentând salariu și contribuții angajator pentru doamna A..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că nu poate valida interpretarea formalistă a echipei de verificare a operatorului de program potrivit căreia, simplul fapt că denumirea necorespunzătoare cu care a fost încadrat expertul este suficientă pentru declararea ca neeligibile a cheltuielilor constând în plata acestuia, atâta vreme cât expertul a desfășurat efectiv activități specifice realizării scopului proiectului, prevăzute și bugetate în program. De altfel, pentru postul de expert tehnic sau expert de monitorizare, bugetat în cadrul proiectului, nici nu se indică o altă persoană care să fi desfășurat activitatea specifică postului. Potrivit art. 5.10 lit. a) din contractual de finanțare nr. x/2014, "următoarele costuri vor fi considerate eligibile: a) costul cu personalul alocat proiectului, care cuprinde dr5epturile de personal plus asigurările sociale și alte costuri statutare incluse în remunerație, cu condiția ca acestea să corespundă cu politica uzuală a promotorului de proiect și a Partenerului de Proiect privind remunerația. Costurile corespunzătoare personalului din administrațiile naționale sunt eligibile în măsura în care acestea sunt legate de costul activităților pe care autoritatea publică respective nu le-ar desfășura dacă proiectul în cauză nu s-ar fi realizat." Or, este evident că activitățile cuprinse în rapoartele de activitate ale expertului A. - și pe cale de consecință costurile cu remunerarea acesteia - au fost generate de derularea proiectului, în scopul și pe durata acestuia.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

Examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că ceea ce este relevant în stabilirea caracterului eligibil este natura activităților desfășurate în cadrul proiectului și cuprinderea lor în fișa de proiect aprobată ca anexă a Contractului de finanțare, cât și în bugetul proiectului.

Din actele depuse la dosarul de fond, în mod corect a reținut prima instanță că expertul A. a avut ca atribuție monitorizarea internă și financiară a proiectului, aspecte menționate atât din fișa de proiect aprobată ca anexă a Contractului de finanțare, bugetul proiectului INSP cât și în rapoartele de activitate, întocmite lunar și transmise către Operatorul de Program.

Relevant este și faptul că, acest post a fost creat doar pentru verificarea internă a documentelor financiare ale Promotorului de proiect (INSP) și nu pentru auditare în sensul Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, iar serviciile de audit au fost prevăzute distinct în fișa de proiect/buget și contractate cu o firmă specializată, precum și faptul că în vederea clarificării posibilelor confuzii generate de denumirea postului, începând cu data de 10.03.2016, intimatul-reclamant a schimbat denumirea postului și a fișei de post aferente în expert monitorizare internă, conținutul activităților rămânând același ca în perioadele anterioare, așa cum reiese din rapoartele de activitate dinaintea modificării denumirii și după ce aceasta a fost efectuată.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, potrivit notificărilor promotorului de proiect cu privire la plata efectuată (nr. 3935/2015, nr. 6209/2016, nr. 9406/2014 și nr. 15.779/2015), întocmite de "expert plăți" în urma verificărilor la rapoartele financiare intermediare (nr. 2/2015, nr. 5/2015, nr. 3/2015, nr. 4/2015 și nr. 5/2016) și avizate de managerul de program al Operatorului de Program Ministerul Sănătății, toate cheltuielile au fost declarate eligibile.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile recurentului-pârât conform cărora părțile raportului juridic de muncă au modificat funcția din contractul individual de muncă dintr-o funcție conformă cu specificațiile Clasificării ocupațiilor din România într-o funcție neconformă cu aceste specificații, atât timp cât activitățile de verificare internă a documentelor financiare ale Promotorului de proiect rezultă din rapoartele de activitate lunare care au însoțit statele de plată avansate către OP lunar, cât și din fișa de post a proiectului, iar pentru postul de expert tehnic sau expert de monitorizare, bugetat în cadrul proiectului, nu s-a indicat o altă persoană care să fi desfășurat activitatea specifică postului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și vor fi respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, împotriva sentinței nr. 5146 din 21 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.