ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4642/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

La data de 20.07.2017 sub nr. 5608/2 s-a înregistrat acțiunea reclamantului A. prin care a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTRUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a ordinului nr. 1474/C/2017 în ceea ce privește data de la care se aplică valoarea de referință sectorială (VRS) majorată și obligarea pârâtului MJ la emiterea unui nou ordin de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu 9.04.2015 majorată cu 10% începând cu 1.10.2015.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 4382 din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului A.. A fost anulat în parte ordinul nr. 1474/C/2017 emis de MINISTRUL JUSTIȚIEI și a fost obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamant, prin raportare la o valoare sectorială de referință (VRS) de 405 RON, începând cu 9.04.2015, la care se adaugă 10%, conform Legii nr. 293/2015, de la 1.12.2015.

Au fost obligați pârâții la repararea prejudiciului constând în diferențele dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valorile mai sus indicate și cele efectiv primite, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a precizat că Ordinul MJ nr. 1474/C/24.05.2017 a fost emis în aplicarea dispozițiilor Ordinului MJ nr. 4680/C/2016 și a Ordinului MJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora pentru judecători și asistenți judiciari.

Recurentul a arătat că în prezent intimatul-reclamant a primit indemnizații majorate cu valoarea de referință sectorială, astfel apreciind că nu este justificată obligarea la emiterea unor noi ordine.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție și, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul recurentului-pârât urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.

Instanța de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială, în funcție de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că emiterea acestui ordin, prin care este soluționată și cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată și pentru aceeași perioadă solicitată, fiind astfel soluționată de către recurent cererea reclamantului.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluția admiterii excepției, să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, rejudecând cauza să respingă acțiunea reclamantului pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4382 din 15 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.