ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4137/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat, în contradictoriu cu pârâtă S.C. Electrocentrale S.A. prin administrator judiciar A., obligarea acesteia la plata sumei de 1.168.746,88 RON cu titlu de accesorii actualizate până la data de 31.12.2015 pentru neachitarea la scadență a debitelor principale care fac obiectul dosarului nr. x/2012, sumă actualizată până la data achitării.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 1042 din 7 martie 2018, în temeiul art. 75 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 85/2014, a luat act de încetarea acțiunii formulate de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță nu a ținut cont de cererile de repunere pe rol formulate, ignorându-se prevederile Notificării KPMG nr. 255/19.01.2017, apreciind astfel că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în privința situației creanțelor.

Referitor la capătul de cerere subsidiar, vizând actualizarea debitului cu indicele de inflație, a arătat că în mod greșit prima instanță l-a respins, pentru că orice obligație bănească are o valoare, iar în condițiile unei economii afectate de inflație între valoare și câtime nu mai există identitate.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. Electrocentrale S.A. prin administrator judiciar A., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt, făcând aprecieri generale, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reținute în hotărârea recurată.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței nr. 1042 din 7 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 septembrie 2020.