ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6416/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 87 din 28 mai 2020, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA și pe intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți în numele Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice-Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3962 din 14 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, a constatat invit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează în mod expres că:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Din actele și lucrările rezultă că prin cererea formulată, reclamanta R.N.P Romsilva -Administrația Parcului Natural Porțile de Fier R.A., a chemat în judecată pe Ministerul Finanțelor Publice -Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Ministerul Finanțelor Publice -Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în calitate de pârâți, solicitând:

- suspendarea Deciziei nr. 89/P/22.11.2018 și a Deciziei nr. 89 bis/P/24.04.2019 ambele emise de Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestora;

- în principal anularea Deciziei nr. 89/P/22.1/.2018 și Deciziei nr. 89 bis/P/24.04.2019 ambele emise de Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice cât si în accesoriu conform art. 123 alin. (1) noul C. proc. civ. - anularea Raportul de inspecție economico-financiară nr. CRR-AIF nr. 1790/26.07.2018 a Dispoziției obligatorii nr. CRR-AIF nr. 1791/26.07.2018 și a Dispoziției obligatorii nr. 283/13.02.2019 toate emise de - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

- obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 229/2009: (1) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, denumită în continuare Romsilva, se reorganizează potrivit prevederilor prezentei hotărâri. (2) Romsilva este persoană juridică, cu sediul central în municipiul București, str. x A, și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară. (3) Romsilva este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva din 04.03.2009 prevede că (1) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, denumită în continuare Romsilva, are ca scop principal gestionarea durabilă și unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului. (2) Activitatea principală desfășurată de către Romsilva este "Silvicultură și alte activități forestiere", clasa CAEN 0210.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004 autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În raportul de drept administrativ dedus judecății reclamanta nu are calitatea de autoritate publică asimilată în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, ci are calitatea de persoană vătămată, actele contestate nu au fost emise de reclamantă în regim de putere publică și nici nu au legătură cu activitatea principală pentru care a fost recunoscut statutul de utilitate publică.

Reclamanta acționează în calitate de persoană juridică care contestă acte emise de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și care privesc gestionarea patrimoniului reclamantei în relațiile dintre reclamantă și operatori economici/salariați.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, instanța competentă fiind instanța de la sediul reclamantei.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA și pe pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți în numele Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.