ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6280/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 18.04.2016 reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015/privind evaluarea activității manageriale desfășurata în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015, evaluare realizata de către parata și pe cale de consecința a solicitat obligarea pârâtei la reevaluarea competentelor profesionale ale reclamantului cu consecința emiterii unei noi fise de evaluare care să cuprindă calificativului "foarte bine" față de evaluarea activității manageriale desfășurată în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015, conform autoevaluării; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 250/CA/2016 - PI din 07 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului Ministerul Educației și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 250/CA/2016 - PI din 07 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casare sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a formulat următoarele critici:

Cu privire la situația de fapt, recurentul a arătat că a ocupat funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județul Bihor in perioada 01.09.2014-19.08.2015.

Conform art. 5 al Metodologiei aprobata prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4315/11.08.2014 acesta afirmă că a procedat la completarea fisei de autoevaluare care constituie anexa nr. 1 la metodologia aprobata prin ordinul mai sus menționat și a elaborat raportul argumentativ aferent, motivând punctajele pe bază documentelor justificative anexate.

Conform art. 7 alin. (2) din aceeași Metodologie, evaluarea fiecărui inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, director al casei corpului didactic, realizată de comisia de evaluare, se finalizează cu completarea fiselor de evaluare semnate de membrii comisiei si un raport de evaluare, semnat de comisia de evaluare si aprobat de secretarul de stat desemnat sa coordoneze aceasta activitate.

Raportat la activitatea desfășurataă în perioada mai sus menționata acesta afirmă ca a procedat la autoevaluare în mod obiectiv, context în care a estimat un punctaj de 96 puncte.

Insă, în urma evaluării efectuată de către pârâtă, rezultatul obținut a fost de 77,50 puncte existând o diferența de 18,50 puncte față de punctajul la care s-a autoevaluat, fără însă a i se motiva în vreun fel această soluție.

Fata de cele mai sus menționate, recurentul apreciază că în mod nejustificat a fost depunctat la secțiunile 1.1, 1.2, 1.3, 1.5, 1.7, 2.2, 3.1, 3.2, 3.5, 3.7, 3.8, 4.1, 4.2, 4.3, 4.1, 5.1, 5.8, 6.1, 6.4 și 7.3.

Din acest motiv a înregistrat la Ministerul Educației si Învățământului, contestația cu nr. x/29.10.2015 și nr. 17906/30.10.2015. In urma soluționării acestei constestaHi a fost menținut punctajul acordat inițial si anume cel de 77,50 puncte, respectiv calificativul "satisfăcător". Recurentul precizează ca atât actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015 cat si contestația înregistrata la Ministerul Educației si învățământului cu numărul x/29.10.2015 si 17906/30.10.2015 au fost emise fara a fi motivate, sens în care apreciez că sunt lovite de nulitate absoluta.

Conform art. 10 alin. (6) și (7) din Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4315/11.08.2014 Comisia de contestații trebuia sa emită o hotărâre, prin care să se argumenteze soluția dată, care sa poată fi atacata Ia instanța de contencios administrativ, ori asa cum se poate observa, o astfel de hotărâre nu a fost emisa, context in care apreciez ca nu a fost respectata procedura de soluționare a contestației.

Față de aspectele mai sus invocate și raportat la temeiul de drept prevăzut de Legea nr. 554/2004 și Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4315/11.08.2014, susține că mijlocul de soluționare a contestației nu respectă normele legale, context in care se impune a fi dispusă anularea acesteia . Fiind în prezența unei proceduri de soluționare a contestațiilor, în cazul în care ar mai fi fost necesare înscrisuri doveditoare, comisia de soluționare a contestației trebuia să solicite clarificări sau acte suplimentare, însă așa cum se poate observa, această comisie nu a făcut altceva decât să copieze punctajul de pe prima fișă, neexistand repere concrete de depunctare la care sa ne raportam, atunci când avem in vedere modul de soluționare a contestației.

Din raportul aferent soluționării contestațiilor, se poate observa că comisia nu a inteles sa motiveze in nici un fel decizia de păstrare a punctajului, multumindu-se sa insereze la toate punctele criticate formula "prin contestația depusa si documentele aferente nu au fost aduse argumente care sa justifice modificarea punctajului, " astfel încât această fază nu a fost decât o simplă formalitate, care nu a realizat scopul pentru care a fost prevăzută de legiuitor, făcând astfel imposibilă verificarea de către instanță a legalității actului de soluționare a contestației.

Aceeași opinie a îmbrățișat-o și instanța de fond, care nu a avut în vedere argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, precum și prin completările ulterioare, prin care a invocat dispoziții legale concrete și principii de drept.

Faptul că instanța de fond a reprodus așa zisa motivare a comisiei de contestații, (respectiv că reclamantul nu a adus suficiente argumente care să modifice punctajul), contrazice toate actele depuse la dosar, prin care a desființat punct cu punct, cele susținute de către intimată, aspect care lipsește hotărârea de respectarea principiului cercetării judecătorești.

Astfel, deși a invocat faptul că, în cadrul soluționării contestației, nu i-au fost solicitate a fi depuse acte în vederea lămuririi aspectelor menționate, față de raportul depus odată cu întreg dosarul ce a stat la baza emiterii actului contestat, a înțeles să completeze cu înscrisuri cele susținute în contestație și în raportul de argumentare, însă, contrar principiului de drept procesual, cu privire la rolul activ al instanței și a analizei temeinice a probelor administrate în cauză, instanța de fond, nu a ținut cont de actele depuse la dosar, acordând valoare absolută, unei reproduceri repetitive, din fișa de evaluare din cadrul contestației, lipsite de orice argumentare de fapt sau de drept, așa cum se impune unui act juridic administrativ.

Recurentul afirmă că a depus la dosarul cauzei practică judiciară, reprezentat de sentința nr. 66/2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul x/2015, în care se poate observa cu ușurință, că aceleași argumente le-a avut intimata și în cazul numitului B., inspector școlar în ISJ Nemț, toate actele fiind copy-paste, fiind diferit doar numele părților, ceea ce mă face să mă îndoiesc cu privire la obiectivitatea intimatei în analiza fișelor de evaluare.

Mai mult decât atât, instanța dă o altă interpretare art. 10 din OMEN nr. 4315/11.08.2014, apreciind că acesta reglementează doar termenul de soluționare a contestației și posibilitatea de atacare a hotărârii comisiei de contestație la instanța de contencios administrativ, făcând însă abstracție că a o astfel de hotărâre, care să respecte cerințele Legii nr. 554/2004, nu a fost emisă, ceea ce atrage nulitatea absolută a modalității de soluționare a contestației, sens în care a fost depusă și practică a ICCJ cu privire la acest aspect.

In ceea ce privește forma în care i s-a comunicat actul administrativ a cărui anulare o solicit, reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015, privind evaluarea activității manageriale desfășurata in funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar, al Județul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015, evaluare realizată de către pârâta, recurentul precizează că în cuprinsul acestei fișe la rubrica "punctaj acordat-evaluare" există mai multe corecturi, care nu sunt semnate, respectiv se poate observa ca s-au făcut notari suplimentare peste notările initiale.

De exemplu, la secțiunea punctul 5 se poate observa ca inițial a fost acordat 1 punct, iar ulterior s-a corectat cu 0,5 puncte, fara ca aceasta corectura sa fie asumata prin semnare de către toți membrii comisiei. Aceeași corectura se poate observa si la totalizarea punctajului din secțiunea 1. La punctul 1 din secțiunea 3 se poate observa cum peste punctajul inițial acordat de trei puncte a fost făcuta corectarea in cifra 2, de asemenea modificare nesemnata.

Cu privire la acest aspect pârâta nu a adus niciun argument de fapt sau de drept și nici nu a depus vreun înscris care să justifice aceste modificări, lipsite de certificare, ceea ce mă îndreptățește să

Cu privire la acest aspect recurentul-reclamant apreciază că activitatea de evaluare s-a desfășurat fără respectarea condițiilor de obiectivitate și legalitate. Prin urmare singura modalitate de îndreptare a acestui neajuns a actului administrative, este anularea și refacerea lui.

Și sub acest aspect, instant de fond a tratat cu aceeași superficialitate temeiul și principiul de drept invocate, apreciind că acest fapt nu determină anularea acestei fișe, având în vedere că actul respectiv a fost semnat și asumat de către toți membrii comisiei de evaluare. Inclusiv de reclamant.

Această argumentare este netemeinică și nelegală, deoarece, nu există nicio certitudine cu privire la momentul și conținutul semnării fișei de către membrii comisiei, ceea ce impunea asumarea corecturilor prin certificare în dreptul fiecărei corecturi (acesta fiind un principiu de drept recunsocut și consacrat de practica judiciară din România, sancțiunea, fiind cea a neluării lor în seama), acele corecturi putând fi realizate ulterior și de către o persoană străină de comisie sau doar de unul din membrii acesteia. Mai mult decât atât, cu privire la semnătura sa, recurentul afirmă că este anterioară, ea fiind datată la momentul depunerii fișei de evaluare și nicidecum cu titlu de asumare a calificativului, așa cum greșit retine instant de fond.

Raportat la punctajul maxim prevăzut, la cel din fișa de autoevaluare si punctajul acordat de către pârâtă, chiar dacă instanța de fond a invocat că acordarea calificativului este un atribut exclusiv al angajatorului, neputând fi cenzurat de instanța de judecată, apreciază că argumentele invocate punctual erau în măsură să atragă incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu privire la existența faptelor și temeinicia acuzațiilor aduse funcționarului public.

Prin urmare, chiar dacă aceste acte au fost depuse, doar cu ocazia judecării acțiunii în contencios administrativ, deoarece ele nu au fost solicitate de către comisia de soluționare a constestațiilor, recurentul apreciază că instanța, avea autoritatea de analiză a actului administrativ sub toate aspectele și implicit a existenței și temeiniciei acuzațiilor aduse funcționarului public.

În drept, recurentul-reclamant și-a motivat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 10 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte, trecând la analiza motivelor de casare, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant constată că acesta este neîntemeiat.

Recurentul-reclamant a invocat acest motiv formal în susținerea acestui motiv de casare a apreciat soluția instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept incidente în speță.

În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, prin raportare la critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, ori argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinței recurate, prima instanță pronunțând o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părți și la textele de lege aplicabile în materie.

În ceea ce privește analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată privește anularea actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015 privind evaluarea activității manageriale desfășurată în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015.

Înalta Curte în ceea ce privește situația de fapt reține că reclamantul a ocupat funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din aceeași Metodologie, evaluarea fiecărui inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, director al casei corpului didactic, realizata de comisia de evaluare, se finalizează cu completarea fiselor de evaluare semnate de membrii comisiei și un raport de evaluare, semnat de comisia de evaluare și aprobat de secretarul de stat desemnat sa coordoneze aceasta activitate.

În aceste condiții, în conformitate cu prevederile art. 5 al Metodologiei aprobata prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4315/11.08.2014 acesta a procedat la completarea fisei de autoevaluare care constituie anexa nr. 1 la metodologia aprobata prin ordinul sus menționat și a elaborat raportul argumentativ aferent, motivând punctajele pe baza documentelor justificative anexate.

În urma evaluării efectuată de către intimata-pârâtă rezultatul obținut a fost de 77/50 puncte existând o diferența de 18,50 puncte fata de punctajul la care s-a autoevaluat.

Recurentul-reclamant a apreciat că în mod nejustificat a fost depunctat la secțiunile 1.1, 1.2, 1.3, 1.5,1.7, 2.2, 3.1, 3.2, 3.5, 3.7, 3.8, 4.1, 4.2, 4.3, 4.1, 5.1, 5.8, 6.1, 6.4, 7.3.

Din acest motiv a inregistrat la Ministerul Educației și Învățământului contestația cu numărul x/29.10.2015 și 17906/30.10.2015, iar în urma soluționării acestei constestatii a fost menținut punctajul acordat inițial și anume cel de 77,50 puncte, respectiv calificativul "satisfăcător".

Reclamantul a apreciat că atât actul administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrată sub nr. x/26.10.2015 cât și contestația înregistrată la Ministerul Educației și Învățământului cu nr. x/29.10.2015 și 17906/30.10.2015 au fost emise fără a fi motivate, motiv pentru care sunt lovite de nulitate absolută. În aceste condiții reclamantul s-a adresat cu o acțiune în instanță prin care a solicitat anularea actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că procedura de evaluare a reclamantului a respectat condițiile de obiectivitate și legalitate.

Sub acest aspect în concordanță cu opinia instanței de fond, instanța de control judiciar apreciază că Comisia de evaluare a activității manageriale desfășurate de reclamant a fost constituită în conformitate cu prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) din metodologie aprobată prin Ordinul nr. 4315/2014.

Comisia de evaluare în acordarea calificativului, potrivit prevederile art. 4 din metodologie, a ținut cont și de Raportul de control nr. x/02.09.2015 elaborat ca urmare a efectuării, de către Corpul de Control al Ministrului, a unei activități de control privind organizarea admiterii în învățământul liceal și profesional, având în vedere faptul că reclamantul a coordonat la nivelul ISJ Bihor, Comisia de admitere în învățământul liceal și profesional.

Prin Raportul nr. x/22.10.2015, a acordat reclamantului, pentru activitatea managerială desfășurată în anul școlar 2014 -2015, punctajul de 77,50 de puncte corespunzător calificativului "satisfăcător".

În raport de criticile recurentului-reclamant, instanța apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că prin Raportul nr. x/22.10.2015 s-a răspuns punctual la unitățile de competență cuprinse în fișa de evaluare, anexa nr. 1 a OMEN nr. 4315/11.08.2014, acordarea calificativului și modalitatea de stabilire a acestuia, realizându-se ca urmare a constatării a numeroase deficiențe care au rezultat din raportul de evaluare, susținut de înscrisuri.

În ceea ce privește critica recurentului-reclamant conform căreia instanța de fond nu a avut în vedere argumentele de fapt și de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, iar aceasta și-a însușit motivarea comisiei de contestații fără a analiza faptul că aceasta comisie nu a solicitat înscrisuri suplimentare în evaluarea obiectivă a cererii sale, Înalta Curte o apreciază ca fiind o critică nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordinul nr. 4315/2014:

"Comisia de contestații analizează contestația, având acces la raportul de evaluare, precum și la raportul argumentativ depus de către persoana evaluată."

În raport de dispozițiile art. 5 și 6 din Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de inspectorii școlari generali, inspectorii școlari adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic aprobată prin Ordonanța MECS nr. 4315/2014, membrilor comisiei nu le incumbă obligația de a solicita informații sau solicitări suplimentare în situația în care punctajul diferă de cel acordat în autoevaluare, astfel că evaluarea nu poate fi considerată nelegală din această perspectivă.

Înalta Curte apreciază că poziția recurentului-reclamant este greșită atunci când susține că pârâtul nu și-a motivat acordarea calificativului deoarece în raport se arată la fiecare unitate de competență și criterii de performanță de ce s-a acordat/menținut punctajul în evaluare a activității reclamantului . Faptul că s-a menținut punctajul acordat de comisia de evaluare nu echivalează cu o nemotivare a procedurii de evaluare.

Înalta Curte reține că nu au fost identificate elemente de nelegalitate privind rezultatul contestației reclamantului-recurent, raportul de evaluare a fost motivat corespunzător, inclusiv cele pentru care s-a diminuat punctajul, a fost respectat principiul transparenței și prevederilor art. 4 din Metodologie.

Referitor la corecturile vizibile de punctaj nesemnate de membrii comisiei de evaluare, se reține că toți membrii au semnat la sfârșitul fișei de evaluare și deci și-au însușit respectivele operațiuni, nu se poate reține o nulitate a mențiunilor deoarece nu ar fi fost spațiu suficient pentru a fi certificate de către toți membrii la fiecare mențiune.

În ce privește modul de acordare a punctajului, Înalta Curte reține că se poate verifica doar legalitatea procedurii de evaluare, nu și oportunitatea, pentru că altfel ar încălca competențele legale ale autorității pârâte. Calificativul este un atribut exclusiv al angajatorului, neputând fi cenzurat de instanța de judecată, acordarea calificativului pentru fiecare criteriu nu poate fi supusă cenzurii instanței pentru că altfel aceasta s-ar substitui comisiei de evaluare care acționează în conformitate cu o procedură administrativă specială în conformitate cu dispozițiile legale speciale.

În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de soluționare a contestațiilor împotriva calificativului acordat, iar nu însăși aspectele privind conținutul criteriilor și punctajele acordate și soluțiilor date contestațiilor.

În exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita sa, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

O atare abordare se regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a decis că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură. Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar și se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (Cauza Van Marle și alții c. Olandei, hotărârea Plenului Curții din 26 iunie 1986).

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant subscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., și, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 250/CA/2016-PI din 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2019.