ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Fișa de evaluare nr. 1443/DGMRS din 26 octombrie 2015 privind evaluarea activității manageriale desfășurate în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Bihor în perioada 1 septembrie 2014 - 18 august 2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 156 din 14 iulie 2016, Curtea a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocate de pârât, reținând că fișa de evaluare contestată este un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2040.

Pe fond, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de suspendare a Fișei de evaluare nr. 1443/DGMRS din 26 octombrie 2015 până la soluționarea definitivă a cauzei, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

A susținut recurentul, în esență, că în mod eronat instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția privind prevenirea unui prejudiciu material viitor și previzibil sau imposibil de reparat, pentru că, în cazul în care nu va obține suspendarea executării fișei de evaluare, nu se va putea înscrie la concursul pentru gradația de merit până în anul 2020 și, implicit, va fi lipsit de beneficiile materiale aferente acestei gradații.

A mai arătat că actul atacat a fost emis fără a fi motivat de intimatul-pârât, aspect care duce la nulitatea absolută a acestuia.

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 12 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru constată că, prin Sentința civilă nr. 250 din 7 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, până la soluționarea definitivă a căruia s-a formulat cererea de suspendare, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea reclamantului de anulare, ca nefondată.

În aceste condiții, avându-se în vedere că, prin raportul întocmit, s-a apreciat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în cauză soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Completul de filtru, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul-reclamant, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reținute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Fișa de evaluare nr. 1443/DGMR din 26 octombrie 2015 emisă de comisia de evaluare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, ce face obiectul cererii de suspendare, se bucură de prezumția de legalitate/de conformitate.

Înalta Curte constată că, în cauză, după cum s-a reținut și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului - comunicat părților pentru a-și prezenta punctul de vedere -, recurentul-reclamant a formulat cerere de anulare a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Oradea.

Prin Sentința civilă nr. 250 din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea a respins cererea reclamantului de anulare a fișei de evaluare, ca neîntemeiată. Această sentință constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Or, în jurisprudența sa constată, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă și o confirmare a prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaiimpunându-se analiza motivelor de recurs privind condiția prevenirii pagubei iminente.

4.3. Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că nu este incident niciun motiv de casare al hotărârii recurate, va respinge recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 156 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM