Ivanicsné Rigler împotriva Ungariei

DECIZIE Nr. 3170/05, de către Anikó IVANICSNÉ RIGLER împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 13 mai 2008 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 12 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Anikó Ivanicsné Rigler, este un național maghiar născut în 1957 și locuiește în Szeged.

A fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Imre, un avocat practicant în Szeged. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Într-un litigiu privind o intrare în registrul terestrelor, la 16 ianuarie 1997, reclamantul a introdus o acțiune împotriva societății H. Ltd. Cazul a fost ulterior acordat prioritate în două ocazii. După mai multe audieri și depunerea avizelor de către doi experți, la 17 decembrie 2003, Curtea de District Kiskőrös a constatat pentru reclamant. La 4 mai 2004, Curtea regională a județului de Bács-Kiskun a respins apelul acestuia.

Această decizie a fost preluată la 21 iunie 2004. Reclamantul s-a plâns de protragerea litigiului și de faptul că drepturile sale de proprietate au fost încălcate deoarece situația din registrul terestrei a fost așteptat pentru o perioadă de timp nejustificată. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA La 12 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de guvern: „Declar că Guvernul Ungariei propune să plătească ex gratie 4.500 euro doamnei Anikó Ivanicsné Dr. Rigler în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 7 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 4.500 de euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 3170/05 by Anikó IVANICSNÉ RIGLER against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13 May 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 12 November 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Anikó Ivanicsné Rigler, is a Hungarian national who was born in 1957 and lives in Szeged.

She was represented before the Court by Mr A. Imre, a lawyer practising in Szeged. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In a dispute concerning an entry in the land register, on 16 January 1997 the applicant brought an action against the company H. Ltd. The case was subsequently given priority on two occasions. After several hearings and the submissions of opinions by two experts, on 17 December 2003 the Kiskőrös District Court found for the applicant. On 4 May 2004 the Bács-Kiskun County Regional Court dismissed the respondent’s appeal.

This decision was served on 21 June 2004. COMPLAINTS The applicant complained of the protraction of the litigation and that her property rights had been violated because the situation in the land register was pending for an unreasonably long time. She relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. THE LAW On 12 February 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay ex gratia 4,500 euros to Ms Anikó Ivanicsné Dr. Rigler with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 7 April 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me ex gratia the sum of 4,500 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President