ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5927/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 din data de 25.01.2016, reclamantul A. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciu Teritorial Galați, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la soluționarea cererii sale din 29 octombrie 2015 și a celei din 22 decembrie 2015, să se verifice și să se constate că, în mod nejustificat, i s-a refuzat soluționarea în termenul legal a celor două cereri, să se constate că prin refuzul soluționării celor două cereri s-a produs o nesocotire a dreptului său la petiționare și a suferit un prejudiciu moral, ca rezultat al discriminării și să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri în valoare de 1000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea având ca obiect "refuz soluționare cerere", promovată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

Prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2016 s-a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, formulată de petentul B..

Împotriva sentinței nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 și împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul B..

Prin motivele de recurs formulate împotriva sentinței, întemeiate în drept pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. s-a invocat nelegalitatea soluției pronunțate pentru următoarele considerente:

- instanța a soluționat cauza deși fusese înregistrată o cerere de completare a cadrului procesual împreună cu excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, în complet nelegal constituit, și fără a se lua în considerare cererea de amanare a cauzei pentru motivarea excepței, împrejurări care atrag nulitatea absolută a soluției;

- motivarea sentinței nu îndeplinește condițiile legale, fiind negat dreptul de a primi o soluționare la cererea de audiență, precum și dreptul de petiționare;

- se refuză soluționarea unei cereri în cadrul și sensul cerut, referirea la prevederile legii procesual penale fiind nejustificată și nelegală.

Pentru toate aceste motive, soluția dată în condițiile unui cadru procesual incomplet cu ignorarea principiilor dreptului procesual civil, este lovită de nulitate absolută, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Motivele de recurs formulate împotriva încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2016 circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ., vizează nelegala excludere a cererii depuse și înregistrate la registratura instanței la data de 19.09.2016, pe care instanța nu a luat-o în considerare.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 29 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamant sunt nefondate.

5.1. În ceea ce privește motivele de nelegalitate a încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2016 încadrate de recurent în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., reține Inalta Curte că recurentul a constestat mențiunea din practicaua sentinței atacate potrivit căreia instanța a reținut că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în condițiile în care depusese cerere de modificare a cadrului procesual insoțită de excepții și solicitare de amânare a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 442 din C. proc. civ.: Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

Raportat la dispozițiile legale mai sus expuse Înalta Curte constată că procedura îndreptării hotărârilor judecătorești presupune corectarea acelor erori materiale strecurate cu ocazia redactării ori a tehnoredactării în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri, erori care vizează numele, calitatea și susținerile părților sau erori de calcul ori alte astfel de greșeli.

Așadar, pe calea acestei proceduri nu pot fi îndreptate erori de judecată, finalitate care este posibilă numai prin intermediul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia instanței de fond, că, prin cererea de îndreptare eroare materială, recurentul - reclamant invocă aspecte ce țin de fondul cauzei prin care se tinde la modificarea hotărârii judecătorești, aspecte reiterate, de altfel, în cadrul susținerii recursului îndreptat împotriva sentinței și intemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ocazie cu care vor fi analizate susținerile sale.

Or, pentru a fi întrunite condițiile de admitere a unei cereri de îndreptare a unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătorești, acestea trebuie să se circumscrie noțiunii de eroare materială, iar nu să disimuleze remedierea unor eventuale erori de judecată, motiv pentru care încheierea de ședință este legală și temeinică, iar recursul nefondat.

5.2 În cea ce privește recursul declarat impotriva sentinței, cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formal invocat, Înalta Curte apreciază, din verificarea considerentelor hotărârii, că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților.

Astfel, nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate.

5.3 Cu privire la motivele de recurs prin care se invocă nulitatea absolută a hotărârii instanței de fond, Inalta Curte reține că prin cererea formulată în fața instanței de fond pentru termenul din data de 20 septembrie 2016 la care dosarul a rămas în pronunțare, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a magistraților C. (președintele completului de judecată) și a magistratului D., în calitate de pârâți, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și 78 alin. (2) din C. proc. civ.

Totodată, prin aceeași cerere, s-a invocat nelegala constituire a completului de judecată, în raport de solicitarea de introducere în cauză a președintelui completului de judecată, solicitându-se acordarea unui nou termen de judecată în fața unui complet legal constituit.

Cererea, depusă la dosarul de fond, poartă viza completului de judecată "Pr. 20.09. La dosar. După pronunțare. Ora 13.55".

Înalta Curte reține că sub imperiul normei de drept prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc, care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor reglementate la pct. 1-2 din art. 488 sau la art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Față de mențiunea privind primirea cererii de către completul de judecată după pronunțare, care face dovada până la înscrierea în fals, se constată că cererea reclamantului, primită după pronunțare, nu mai putea fi luată în considerare de judecătorul cauzei, față de dispozițiile art. 429 din C. proc. civ., conform cărora "după pronunțarea hotărârii instanța se dezînvestește și niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale".

5.4. Pe fondul cauzei, se reține că reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâților la soluționarea cererilor formulate în datele de 29 octombrie 2015 și 22 decembrie 2015, să se verifice și să se constate că, în mod nejustificat, i s-a refuzat soluționarea în termenul legal a celor două cereri, să se constate că prin refuzul soluționării celor două cereri i s-a produs o nesocotire a dreptului său la petiționare și a suferit un prejudiciu moral, și să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri morale în valoare de 1000 RON.

Prin cererea din data de 29 octombrie 2015 adresată Serviciului Teritorial Galați din cadrul DNA, reclamantul a solicitat a fi audiat doar de Șeful Serviciului în vederea aducerii la cunoștință a unor acte de corupție săvârșite de magistrați.

Cererea a fost înregistrată cu numărul dosarului penal în care reclamantul figura ca parte vătămată, respectiv 144/P/2013, iar în urma formulării acesteia reclamantul a fost audiat în data de 09.11.2015 de către un ofițer de poliție judiciară anume desemnat de procurorul șef al structurii teritoriale.

Ulterior, la data de 22.12.2015 reclamantul a transmis Serviciului Teritorial Galați al DNA o plângere prealabilă invocând faptul că nu a fost audiat de procurorul șef al serviciului teritorial, ci doar de comisarul șef desemnat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ o persoană vătămată intr-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ.

Noțiunea de act administrativ este definită de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;

Totodată, legiuitorul, definind noțiunea de contencios administrativ la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 a prevăzut că aceasta este "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Instanța de contencios administrativ reține, în raport de prevederile art. 131 și 132 din Constituție, art. 62 și 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 3 alin. (1) și art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, rolul constituțional al Ministerului Public în cadrul activității judiciare, ca reprezentant al intereselor generale ale societății și apărător al ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate, rezultă că organul de urmărire penală este singurul competent să aprecieze cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 305 din C. proc. pen., atunci când este formulată o sesizare penală și să verifice existența unor împrejurări de fapt care să formeze și să fundamenteze concluzia potrivit căreia o anumită persoană ar fi putut săvârși o infracțiune.

Activitatea procurorului nu reprezintă altceva decât expresia unor competențe constituționale și legale proprii, iar decizia de a începe urmărirea penală intră în competența exclusivă a organului de urmărire penală, ce nu poate fi controlată, pe calea contenciosului administrativ sau constituțional, ci doar în cadrul procedurii confirmării de către procurorul ierarhic superior și de judecătorul de drepturi și libertăți, potrivit art. 339-341 din C. proc. pen., și de către instanța de judecată, în cadrul procedurii de cameră preliminară, potrivit art. 342-348 din C. proc. pen.

In condițiile în care, prin cererile adresate Direcției Naționale Anticorupție, Serviciu Teritorial Galați, la data de 29 octombrie 2015 și la data de de 22 decembrie 2015 reclamantul a solicitat a fi audiat în vederea semnalării unor acte de corupție, acestea reprezentând acte procesual penale din dosarul x/2013 al secției de combatere a corupției din cadrul DNA, în mod corect instanța de fond a constatat raportat la dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/200 potrivit cărora nu pot fi atacate pe cale contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora, se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară, inadmisibilitatea acțiunii.

Critica recurentului reclamant privind nulitatea tuturor actelor de procedură efectuate de Curtea de Apel Galați în raport de imprejurarea că CD urile inaintate de instanța de fond nu au conținut, urmează să fie respinsă ca neavenită, în condițiile în care suporturile optice menționate nu reprezintă probe la dosar, ci sunt depuse de reclamant, atașate cererilor adresate conducerii administrative a curții de apel prin care se solicită copii de pe inregistrarea ședinței de judecată, aspecte care nu fac obiectul judecății.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței și incheierii prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantul B. împotriva sentinței civile nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 și împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.