Decizia nr. 530/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, prin reprezentant legal - inspector șef: - să fie obligată pârâta la soluționarea plângerii prealabile, ce i-a fost adresată, la data de 17 iunie 2014, cu scrisoarea recomandată nr. 92820, în cadrul și procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar și cu comunicarea modului de soluționare aferent; - să se constate, că respectiva plângere prealabilă, din 17 iunie 2014, nu a fost soluționată, prin cele transmise și dispuse, prin adresa din 1 iulie 2014, în cadrul cerut și indicat, al art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar și că această plângere nici nu are aparență, în sensul, unui nou memoriu, cu privire la actul administrativ contestat, respectiv, rezoluția din 30 aprilie 2014; - să se constate și nulitatea actului administrativ, de pronunțare a pârâtei, în raport cu un nou memoriu, inexistent, ca și nulitatea măsurii de arhivare a respectivului memoriu, prin aplicarea și invocarea, nelegală, a prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de către Inspecția Judiciară; - instanța, să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative de recalificare a plângerii prealabile din 17 iunie 2014, în memoriu, dar și de aplicare a măsurilor de arhivare. Instanța, din oficiu, a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe numita B. - procuror în cadrul D.N.A.- Serviciul Teritorial Galați, în temeiul art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Hotărârea instanței de fond. Prin încheierea din 19 mai 2015 s-a respins excepția nulității întâmpinării formulată de Inspecția Judiciară, instanța de fond reținând că aceasta este valabilă chiar dacă nu poartă numărul de înregistrare în evidența unității emitente; Prin încheierea din 20 octombrie 2015 s-a respins excepția lipsei de interes a pârâtei B. motivat de faptul că aceasta este destinatara actului administrativ și are, astfel, legitimare procesuală pasivă potrivit art. 16 1 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a respins cererea de administrare a probei cu interogatoriu pârâtei Inspecția Judiciară ca nefiind utilă cauzei. Prin Sentința nr. 259 din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea având ca obiect obligația de a face promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Judiciară și B. prin Serviciul Personal al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, ca nefondată.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 259 din 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, precum și a încheierilor din 19 mai 2015 și 20 octombrie 2015 ale aceleiași instanțe, a declarat recurs reclamantul A., criticile fiind formulate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, fără a le dezvolta pe fiecare separat.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ. În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 30 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 6 februarie 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, raportat la dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul A. trebuia să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă căii de atac promovate, obligație ce i-a fost comunicată acestuia cu adresa emisă la data de 15 februarie 2016, care a fost comunicată recurentului la data de 22 februarie 2016, prin afișare la domiciliul acestuia, conform procesului-verbal de înmânare . Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Cu privire la aceste dispoziții, Înalta Curte constată că prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 martie 2018, în dosarul nr. x/2015 s-a respins cererea formulată de A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și Fiscal, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această încheiere, Înalta Curte a reținut că potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru." Având în vedere că obligația achitării taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului la data de 22 februarie 2016 (conform înscrisului aflat la dosarului de recurs), iar cererea de reexaminare a fost depusă la instanță la data de 29 decembrie 2017 (conform înscrisului aflat la dosarului de recurs), Înalta Curte a constatat că cererea de reexaminare a fost formulată cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Așa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată de astăzi, recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, în cuantum de 200 RON, în vederea soluționării cererii de recurs dedusă judecății.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Având în vedere faptul că recurentul nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.