ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5626/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL SUCEAVA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând în contradictoriu cu aceștia ca instanța să dispună: - anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 și a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava în ceea ce privește valoarea de referință sectoriale care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare și data la care s-a dispus aplicarea unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; - obligarea pârâtei Curtea de Apel la emiterea unei noi decizii de încadrare prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 20l5 - 30 septembrie 2016; - obligarea pârâtei Curtea de Apel la plata despăgubirilor reprezentând diferențele salariale pe care le-ar fi obținut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 si a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 si salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflației si dobânda legală aferentă, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava; a anulat în parte Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11/27.04.2017 și în parte Decizia Curții de Apel Suceava nr. 123/23.05.2017, în ceea ce privește data recalculării indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv, a unei valori de referință sectoriale de 445.5 RON; a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să emită reclamanților ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice astfel în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON, și a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum și la actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL SUCEAVA, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Prin concluziile scrise înregistrate la dosar, la data de 20 iulie 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Suceava a susținut că acțiunea reclamanților este rămasă fără obiect, având în vedere că Președintele Curții de Apel Suceava a emis Decizia de salarizare nr. 143 din 14.06.2018, prin care reclamanților din prezenta cauză le-au fost recunoscute și beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON- pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv, 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. În ceea ce privește capătul de cerere vizând dobânda legală și actualizarea cu indicele inflației, recurenta- pârâtă a precizat că acest petit este accesoriu debitului principal, și, ca atare, și această solicitare rămâne fără obiect.

Apărarea formulată în cauză Intimatul- pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 22.05.2018, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat menținerea soluției pronunțate de instanța de fond cu privire la respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 30 octombrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 14 iunie 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Suceava a emis Decizia de salarizare nr. 143, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite intimaților- reclamanți, la nivelul maxim permis de prevederile legale, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON-pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv, 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. Totodată, se susține că reclamanților le-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea acestei decizii. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor intimaților- reclamanți. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Suceava, ca fiind lipsit de interes. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.