ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5505/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 din data de 29 iunie 2017, reclamantul Spitalul de Recuperare "Sf. Gheorghe" Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (MCSI -OIPSI), anularea Deciziei nr. 867/21.02.2017 privind soluționarea contestației împotriva Procesului-verbal nr. x/09.12.2016, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.12.2016, prin care s-a stabilit recuperarea creanței bugetare în sumă de 130.845,00 RON și a tuturor înscrisurilor subsecvente.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 184 din 5 decembrie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamantul Spitalul de Recuperare "Sf. Gheorghe" Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale și a anulat Decizia nr. 867/21.02.2017 și Procesul-verbal nr. x/09.12.2016 de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, emise de pârât.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține că hotărârea primei instanța a fost luată pe baza unor motive și considerente contradictorii, în sensul că, deși recunoaște temeinicia înscrisurilor contestate, soluția adoptată este cea de anulare a acestora întrucât este inadecvat aspectată susținerea privind insuficienta utilizare și implementarea tardivă a proiectului de către beneficiar.

Recurentul-pârât consideră că aducerea în discuție a "insuficientei motivări a remedierii tardive" poate fi realizată doar dacă judecătorul consideră că probele depuse în dosar nu conduc la lămurirea pricinii.

Potrivit disp. art. 22 C. proc. civ., judecătorul poate să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri, astfel că acesta are obligația să pună în discuție necesitatea administrării și a altor probe decât cele propuse de părți.

Solicitările de această natură din partea instanței pot fi aduse în discuție pe parcursul desfășurării procesului și nu prin reținerile din cuprinsul sentinței.

Mai arată recurentul-pârât, că instanța de fond s-a subrogat activităților echipei de control, precizând că ar fi putut stabili săvârșirea unei nereguli de către reclamant, dacă ar fi avut probe suficiente în acest sens.

De asemenea, prima instanță reține că nu poate aprecia nici asupra culpei reclamantului, însă a dispus anularea actelor contestate, fără o motivare temeinică și clară asupra fondului cauzei.

Recurentul-pârât invocă și interpretarea eronată a noțiunii de "neregulă", cât și a calității actelor administrative contestate.

Judecătorul fondului adaugă la lege, deoarece nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 nu se regăsește termenul de "culpă" ca formă a vinovăției.

Răspunderea civilă delictuală atrasă de constatarea "neregulii" există și se angajează fără vinovăția dovedită sau prezumată a persoanei răspunzătoare .

Acesta este și motivul pentru care, susține recurentul-pârât, natura juridică a corecției financiare aplicate în urma constatării "neregulii" este cea de natură administrativă, fără a avea caracterul unei sancțiuni penale sau contravenționale.

În opinia recurentului-pârât, instanța de fond leagă noțiunea de neregulă de cea de vinovăție cu scopul vădit de a răsturna sarcina probei ce îi revine reclamantului, în seama autorității, când, în realitate, reclamantul este cel care are obligația probării acțiunii formulate.

Instanța de fond a ignorat și situația (de fapt și de drept) care a impus emiterea actelor administrative contestate, iar remedierea neregulilor la sfârșitul perioadei de durabilitate nu este de natură să demonstreze funcționalitatea platformei care trebuia să fie exploatată în mod intensiv.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

În cuprinsul primei critici, recurentul-pârât susține că instanța de fond a luat hotărârea pe baza unor motive și considerente contradictorii, în sensul că, deși recunoaște temeinicia actelor contestate, dispune totuși, anularea acestora.

Critica este nefondată, Înalta Curte constatând că în cuprinsul considerentelor sentinței de fond, nu este recunoscută niciun moment așa-zisa "temeinicie a actelor contestate".

Dimpotrivă, prima instanță remarcă existența unei insuficiente motivări în cuprinsul actului administrativ atacat, a susținerii echipei de control privind insuficienta utilizare și implementarea tardivă a modulului "Portal" din cadrul proiectului.

Așadar, judecătorul fondului constată că nu este îndeplinită o condiție de legalitate a actului administrativ atacat și anume, motivarea acestuia.

Nemotivarea actului administrativ sau insuficienta motivare conduce la anularea actului, pentru lipsa elementelor de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Motivarea actului administrativ trebuie să fie adecvată actului emis și să prezinte de o manieră clară raționamentul ce a condus la emiterea lui.

Or, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nu au fost specificate funcționalitățile care nu au fost implementate, dimpotrivă s-a arătat că modulul este funcțional, dar nu este folosit în niciuna din componentele sale.

Conform actelor dosarului, concluziile activității de verificare au fost în sensul că subcomponenta de interfață între pacienți și serviciile medicale oferite nu este utilizată, dar această neutilizare este datorată populației, în special cea din mediul rural, deși reclamanta a luat toate măsurile necesare promovării utilizării portalului.

În ceea ce privește necontestarea utilizării sub capacitate a funcționalității nodului Portal, instanța de recurs reține că această concluzie a primei instanțe nu se dovedește a fi contradictorie cu soluția pronunțată, deoarece ceea ce a condus la anularea actului administrativ atacat a fost insuficienta motivare a acestuia în privința existenței unei "probleme de oportunitate a investiției" și care au fost momentele și aspectele față de care s-a apreciat că a existat o "implementare tardivă" a funcțiilor echipamentului.

Referitor la obligația primei instanțe de a dispune administrarea oricăror probe care pot conduce la soluționarea corectă a cauzei, Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 22 C. proc. civ. nu pot fi invocate în vederea administrării de probatoriu pentru complinirea motivării actului administrativ.

Recurentul-pârât susține că prima instanță a interpretat eronat noțiunea de "neregulă", astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, adăugând la lege, prin analizarea culpei beneficiarului.

Este adevărat că neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate", însă referirea instanței de fond la faptul că "nu poate aprecia nici cu privire la culpa reclamantului în săvârșirea unei atari abateri", nu are semnificația interpretării și aplicării greșite a dreptului material incident.

Anterior acestei concluzii, instanța de fond a arătat foarte clar că actul administrativ contestat nu conține o motivare suficientă pentru ca judecătorului să poată analiza conținutul acestuia, în sensul că pârâtul nu a specificat funcționalitățile care nu au fost implementate, respectiv data la care acestea trebuiau să fie funcționale și nu au fost constatate ca disponibile, ci, dimpotrivă, funcționalitatea nu a fost contestată, astfel că neregula imputată - remediere tardivă - nu există.

În aceste condiții, este evident că reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate și nu se poate vorbi de culpă sau alt element al vinovăției.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de nelegalitate invocate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor împotriva sentinței nr. 184 din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2020.