ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN BRAȘOV, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE (MCSI - OIPSI), a solicitat anularea Notificării nr. x/28.09.2016, emisă de MCSI - OIPSI cu privire la menținerea corecției financiare de 25% aplicată prin Notificarea OIPSI nr. 3137/30.03.2016 la valoarea Contractului de achiziție nr. x/20.01.2015 și, în consecință, anularea Notificării OIPSI nr. 3137/30.03.2016.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2848 din 5 iulie 2017, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Județean Brașov în contradictoriu cu pârâta Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, a anulat Notificarea nr. x/28.09.2016 referitoare la menținerea corecției aplicată prin Notificarea nr. x/30.03.2016, a anulat Notificarea nr. x/30.03.2016 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 2848 din 5 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Județean Brașov ca neîntemeiată.

În esență, criticile recurentului vizează următoarele aspecte.

În opinia recurentului, potențialii ofertanți care ar fi putut participa la licitație au fost descurajați de termenul nerealist prevăzut în documentația de atribuire.

Susține recurentul că, potențialii ofertanți care ar fi putut participa la licitație au fost descurajați de termenul nerealist prevăzut în documentația de atribuire, acesta fiind de fapt principalul motiv pentru care se impune aplicarea corecției pentru descurajarea concurenței.

Contrar celor reținute de instanța de fond, în opinia recurentului, este evidentă incidența pct. 3 Implementarea proiectului - Modificarea substanțială a contractului din Partea 1A a HG nr. 5192014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011.

În continuare recurentul susține că este lipsit de relevanță faptul că durta contractului nu se numără printre criteriile de atribuire ale procedurii de achiziție, instanța de fond ignorând argumentele recurentului.

O altă critică adusă sentinței recurate se referă la faptul că instanța de fond a făcut dovada faptului că nu a înțeles natura juridică a corecției financiare aplicate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

O primă critică adusă sentinței recurate se referă la faptul că potențialii ofertanți care ar fi putut participa la licitație au fost descurajați de termenul nerealist prevăzut în documentația de atribuire.

Această critică este neîntemeiată. Instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu s-a produs o încălcare a principiului transparenței și al tratamentului legal. Posibilitatea de prelungire a duratei de execuție a Contractului de achiziție a fost prevăzută în modelul de contract publicat în cadrul documentației de atribuire din SEAP.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că toți operatorii economici interesați au avut cunoștință de la momentul publicării documentației de atribuire despre posibilitatea și condițiile de prelungire a duratei de execuție a contractului.

Prin urmare, împrejurarea că la procedura de achiziție au participat doar doi ofertanți nu poate avea semnificația confirmării unei presupuse îngrădiri a concurenței, această susținere a recurentului neavând suport legal.

În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că este evidentă incidența pct. 3 Implementarea proiectului - Modificarea substanțială a contractului din Partea 1A a H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, acestea sunt neîntemeiate.

Prelungirea duratei de execuție a contractului de achiziție nu a constituit o abatere de la prevederile legislației achizițiilor publice în raport cu dispozițiile H.G. nr. 519/2014 și cu prevederile documentației de atribuire.

Prelungirea termenelor de execuție a rezultat din aplicarea clauzelor contractuale, nu a reprezentat o modificare a contractului inițial, ci doar aplicarea prevederilor acestuia și nu schimbă caracterul general al contractului, întrucât nu constituie o modificare substanțială, nu extinde obiectul contractului, nu modifică echilibrul economic în favoarea contractantului și nu introduce modificări care ar fi permis atribuirea contractului unui alt ofertant decât cel care a fost selectat inițial.

Prin sentința recurată s-a reținut în mod judicios că prelungirea duratei de execuție a contractului de achiziție respectă întrutotul aceste clauze, fiind o măsură care s-a impus din motive obiective. Prelungirea termenului de execuție a contractului nu a avut nicio implicație asupra prețului contractului.

Prin urmare, nu se poate reține că prelungirea duratei de execuție a contractului de achiziție a constituit o abatere de la prevederile legislației achizițiilor publice, în raport cu dispozițiile H.G. nr. 519/2014, astfel încât sentința recurată este legală și temeinică.

Mai mult decât atât, prelungirea duratei de execuție a contractului de achiziție nu a afectat modul de evaluare a ofertelor depuse în cadrul procedurii de achiziție.

În acest context, nu se pot reține susținerile recurentului că instanța de fond a dat o relevanță nejustificată unui aspect pe care însuși recurentul l-a calificat în mod eronat drept abatere de la legislația achizițiilor publice și în temeiul căruia a aplicat intimatului-reclamant o corecție financiară nelegală.

Corect s-a observat că în Notificarea OIPSI nr. 3137/30.03.2016 s-a reținut în mod eronat că actele adiționale conțin clauze care afectează evaluarea ofertelor din perspectiva factorilor de evaluare, având în vedere că termenul de execuție a contractului nu a fost un factor de evaluare a ofertelor, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006. Având în vedere că în cadrul procedurii de atribuire a contractului nr. x/20.01.2015 criteriul de atribuire a fost prețul cel mai scăzut, documentația de atribuire nu putea cuprinde factori de evaluare.

În ceea ce privește susținerile recurentului conform cărora instanța de fond face dovada faptului că nu a înțeles natura juridică a corecției financiare aplicate, sunt lipsite de relevanță.

Prin soluția pronunțată, instanța de fond a reținut corect că situația juridică a contractului de achiziție nu poate fi separată de situația juridică a contractului de finanțare, că actele adiționale prin care s-a prelungit perioada de implementare a Proiectului din contractul de finanțare sunt menționate în preambulul actelor adiționale de prelungire a duratei de execuție a contractului de achiziție. Prelungirea duratei de execuție a contractului de achiziție s-a realizat atât prin aplicarea clauzelor contractuale referitoare la acest aspect, cât și cu respectarea clauzelor contractului de finanțare și ale actelor adiționale la acestea.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va respinge recursul formulat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, ca nefondat.

Având în vedere că prin soluția preconizată a se da recursului se face dovada culpei procesuale a pârâtului, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligat să plătească reclamantului suma de 4.014,26 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale împotriva sentinței nr. 2848 din 5 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 4.014,26 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.