ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5310/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Valorificare Bunuri Confiscate -Serviciul Valorificare sentințe penale București, a formulat cerere de suspendare a executării Anunțului privind vânzarea bunurilor imobile nr. A_VSP: 789/10.12.2018 publicat pe site-ul www.x.ro la data de 11.12.2018 prin care ANAF a oferit spre vânzare și a stabilit data de 20.12.2018 drept dată la care urmează a fi valorificat prin licitație publică imobilul teren în suprafață de 29.220 mp situat în București, str. x, împreună cu construcțiile existente pe acesta, având număr cadastral x (număr cadastral vechi x) și Carte funciară nr. x (număr carte funciară vechi x).

Prin sentința civilă nr. 5494 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția autorității de lucru judecat provizorie, ca neîntemeiată.

S-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Anunțului privind vânzarea bunurilor imobile nr. x/10.12.2018.

S-a respins cererea de suspendare a executării Anunțului privind vânzarea bunurilor imobile nr. x/10.12.2018, ce privește pe reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele: Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Valorificare Bunuri Confiscate - Serviciul Valorificare sentințe penale București, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept materia (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), instanța interpretând greșit natura juridică a actului a cărui suspendare se solicită în cauză, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

In acest sens, s-a arătat că titlul de proprietate asupra imobilului in litigiu aparține Statului Român, astfel că operațiunea ar fi trebuit realizată de Ministerul Finanțelor Publice și nu ANAF, care ar avea această competentă doar potrivit dispozițiilor O.G. nr. 14/2007 și H.G. nr. 731/2007, iar nu potrivit C. civ.

A susținut recurenta că anunțul este emis in vederea punerii in executare in concret a legi, respectiv in vederea punerii in executare a dispozițiilor art. 22 alin. (1) și art. 23 din H.G. nr. 731/2007, reprezentând un act de dispoziție prin care se declanșează procedura administrativă de valorificare a imobilului, proprietate privată a statului, doar ca urmare a acestui anunț putându-se încheia contractul de vânzare cumpărare.

Totodată, a arătat recurenta că instanța de fond, in procedura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu putea să tranșeze in mod definitiv o problemă care ține de fondul cauzei.

In subsidiar, s-a solicitat să se constate că anunțul și-a epuizat efectele, astfel că cererea de chemare in judecată trebuie respinsă ca neîntemeiată, nu ca inadmisibilă.

Prin întâmpinarea Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 5.11.20, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a solicitat suspendarea executării Anunțului privind vânzarea bunurilor imobile nr. A_VSP: 789/10.12.2018 publicat pe site-ul www.x.ro la data de 11.12.2018 prin care ANAF a oferit spre vânzare și a stabilit data de 20.12.2018 drept dată la care urmează a fi valorificat prin licitație publică imobilul teren în suprafață de 29.220 mp situat în București, str. x, împreună cu construcțiile existente pe acesta, având număr cadastral x (număr cadastral vechi x) și Carte funciară nr. x (număr carte funciară vechi x), până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea actului administrativ.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății ca fiind inadmisibilă, reținând că actul a cărui anulare se cere nu este un act administrativ.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte o va respinge, având in vedere că atât la momentul sesizării instanței de fond, cât și la data formulării cererii de recurs, interesul suspendării executării anunțului contestat exista, fiind îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile. Totodată, instanța urmează să analizeze sentința recurată din perspectiva legalității și temeiniciei prin prisma condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 20 din aceeași lege.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;

Un act administrativ produce efectele juridice pe care le are in vedere organul emitent al actului în mod direct asupra celor cărora li se adresează, prin aceasta deosebindu-se de operațiunile administrative care sunt acte procedurale anterioare care nu produc efecte juridice de sine stătătoare, ci efectele pe care le prevede legea.

Actul administrativ, pentru a fi supus cenzurii instanțelor de judecată trebuie să producă efecte juridice, să creeze să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă.

Or in speță, Anunțul privind vânzarea bunurilor imobile nr. x/10.12.2018, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar emanând de la o autoritate administrativă și in niciun caz nu reprezintă un act de dispoziție astfel cum netemeinic susține recurenta.

Astfel acest anunț, nu este apt a produce el însuți efectele unui act administrativ in accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, in condițiile in care raportul nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, in mod temeinic prima instanță a constatat inadmisibilitatea acțiunii, legea contenciosului administrativ permițând doar atacarea actelor administrative și nu a actelor premergătoare emiterii acestora, neprezentând relevanță, in limitele investirii in prezenta speță, împrejurarea că acesta a fost emis in vederea punerii in executare a prevederilor art. 22 alin. (1) și art. 23 din H.G. nr. 731/2007.

In ceea ce privește critica din motivele de recurs cu privire la depășirea limitelor investirii, se reține că hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului, însă instanța investită cu astfel de cerere este obligată se verifice în prealabil natura juridică a actului a cărui suspendare se solicită.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes a recursului invocată de recurenta - reclamantă.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea A. S.A. împotriva sentinței nr. 5494 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.