ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4028/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 noiembrie 2018, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui ordin.

Prin sentința civilă nr. 5012 din 03 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2761/07.11.2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Împotriva sentinței civile nr. 5012 din 03 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Actul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepție, ale cărei condiții nu sunt întrunite în speță.

Recurenta-pârâtă susține că deține competența legală de a impune reguli specifice privind modul de desfășurare a activității de comercializare angro a produselor energetice, inclusiv condiția deținerii unui depozit de către operatorii care distribuie și comercializează astfel de produse, în condițiile în care, art. 435 din Codul fiscal prevede că operatorii economici au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă, cu respectarea prevederilor stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prima instanță nu a avut în vedere că, la elaborarea ordinului contestat, a existat o situație de urgență, fiind aplicabile prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 435 alin. (4) Codul fiscal, coroborate cu prevederile Titlului VIII "Accize și alte taxe speciale" din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, operatorii care distribuie și comercializează biocombustibili și produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a) - e) din Codul fiscal, sunt obligați să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială, iar conform Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, înregistrarea agenților economici care intenționează să distribuie și să comercializeze în sistem angro produse energetice este condiționată de deținerea unui spațiu de depozitare corespunzător. Agenții economici care desfășurau aceste activități fără depozitare au avut la dispoziție un termen de 90 de zile, de la data intrării în vigoare a ordinului contestat, pentru a se conforma condițiilor de înregistrare prevăzute de noile prevederi, nefiind, așadar, încălcate principiile securității juridice și al așteptărilor legitime.

Recurenta-pârâtă a prezentat argumente privind oportunitatea adoptării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, inclusiv din perspectiva combaterii evaziunii fiscale și a învederat, contrar susținerilor reclamantei, acceptate ca atare de către instanța de fond, că reclamanta a beneficiat de un termen suficient pentru a se conforma prevedetilor ordinului atacat.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut că argumentele prezentate de intimată cu privire la paguba iminentă nu justifică potențialitatea producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în situația anulării actului.

Intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. nu a depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunțării sentinței recurate, constând în abrogarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, respectiv Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a fost modificat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, fiind introduse condiții suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizați de această procedură.

Înalta Curte reține că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziție similară celei contestate în prezenta speță.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Cum în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect, menținând dispozițiile din cuprinsul sentinței recurate, referitoare la soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 5012 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca rămasă fără obiect.

Menține dispozițiile din cuprinsul sentinței recurate, referitoare la soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității cererii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.