ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5152/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 septembrie 2018, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui ordin.

Prin sentința civilă nr. 164 din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/06 august 2018, privind modificarea Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceluiași Ordin, care formează obiectul dosarului nr. x/2018

Împotriva sentinței civile nr. 164 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Actul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepție, ale cărei condiții nu sunt întrunite în speță.

Astfel, a arătat recurenta, lipsa parcurgerii procedurii dezbaterii publice nu reprezintă o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității unui act administrativ normativ, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a prevăzut vreo sancțiune pentru neparcurgerea acestei proceduri.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că prima instanță nu a avut în vedere faptul că, la elaborarea ordinului contestat, a existat o situație de urgență, fiind aplicabile prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, în sensul că, din experiența instituțională a rezultat că unii operatori economici, care comercializau angro produse energetice supuse accizelor fără a deține spații de depozitare, se sustrăgeau de la verificările fiscale și de la îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente activității desfășurate.

Recurenta-pârâtă a prezentat argumente privind oportunitatea adoptării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, inclusiv din perspectiva combaterii evaziunii fiscale și a învederat că reclamanta a beneficiat de un termen suficient pentru a se conforma prevederilor ordinului atacat.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut că argumentele prezentate de intimată cu privire la paguba iminentă nu justifică potențialitatea producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în situația anulării actului.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 decembrie 2018, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunțării sentinței recurate, constând în abrogarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, respectiv Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a fost modificat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, fiind introduse condiții suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizați de această procedură.

Înalta Curte reține că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziție similară celei contestate în prezenta speță.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Cum în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 164 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.