ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4889/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4889/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 17 octombrie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Președinte B., a solicitat suspendarea executării Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond, care are ca obiect anularea ordinului.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 207 din data de 20 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06 august 2018 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1849/2016, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceluiași Ordin, care formează obiectul dosarului nr. x/2018
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 207 din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.
Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În cauză, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 100 RON.
Aceasta obligație i-a fost comunicată recurentului prin citația emisă la data de 24 mai 2019.
Prin încheierea din data de 06 iunie 2019, comunicată recurentei la data de 02 iulie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prin citația emisă la data de 23 iulie 2019, recurentei i-a fost comunicată încă o dată obligația achitării taxei judiciare de timbru.
Văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 207 din data de 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.