ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5119/2020

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 193/29.08.2019, anularea Notei de neconformitate nr. x/17.07.2019, privind reducerea procentuală de 100% la valoarea Acordului cadru nr. 180038/21.04.2016 și a Actului adițional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x, precum și la valoarea Acordului cadru nr. 180044/21.04.2016 și a Actului adițional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x. 1.

Hotărârile pronunțate în cauză Prin sentința nr. 12745 din 4 octombrie 2016, Tribunalul Satu-Mare, a admis excepția lipsei competenței teritoriale a acestuia și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând în cauză incidența dispozițiilor art. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Învestită cu soluționarea cauzei, Curte de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 72/CA/2018 din 3 mai 2018 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., însușită de administratorul judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu -Mare. 1.

Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B., invocând ca temei de drept al demersului său, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 și urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. 1.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele importante ale sentinței. La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat note scrise. 1.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 14 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Motivele de fapt și de drept relevante Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că nu este fondat recursul de față, pentru considerentele în continuare prezentate. În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs. În ceea ce privește nemotivarea actelor administrative atacate, s-a pretins că motivarea nu putea fi privită din perspectiva motivelor de fapt și de drept înșirate în conținutul actelor administrative, deoarece, atâta timp cât ai procedat la înlăturarea caracterului real al unor tranzacții, implicit trebuia să-ți justifici acest demers pe probe obiective, de natură să dovedească caracterul fictiv al tranzacțiilor verificate. În realitate, o astfel de critică, prea comun regăsită în acest gen de litigii, nu doar că nu se justifică, precum corect a reținut factual și instanța de fond, însă cerința recurentei ca deciziile să semene cu o hotărâre judecătorească nu este prevăzută normativ. Cât privește celelalte motive de nelegalitate, instanța de recurs le va analiza nu în sensul dorit de parte, acest lucru fiind în extenso realizat de către instanța de fond, ci ținănd cont că prevederile art. 488 C. proc. civ. limitează cercetarea lor la motive de legalitate, iar indicarea pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. face ca verificarea să poată fi făcută doar din perspectiva indicată. Recurenta face referire la Directiva 2006/112/CE și la hotărârea CJUE. În realitate, nicăieri nu se prevede că agenții economici nu au a prezenta în afara facturilor nici un fel de alte înscrisuri care să vădească realitatea serviciilor sau bunurilor achiziționate. Instanța analizează că efortul părții de a motiva doar în acest sens cererea fără a justifica realitatea, pentru a nu vorbi de oportunitatea trazacțiilor reprrezintă un indiciu al inexistenței acestei dovezi, și, implicit, al realității celor inscrise în actele administrative contestate. A pretinde că instanța națională nu nu poate verifica aceste aspecte ca derinvând din principiul neutralității TVA, nu poate fi primit. Aspectele punctuale vizând pe fiecare cocontractant sunt integral identice cu cele susținute în faza judecății în fond astfel că, în lipsa unei critici reale de legalitate a sentinței o reluare a analizei lor nu are a fi făcută. De altfel, majoritatea aspectelor punctuale vizează temeinicia actului administrativ nici măcar a sentinței, astfel că în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ. nu se impune reluarea analizei în fond. Faptul că în finalul cererii de recurs se afirmă faptul că instanța de recurs (...) va trebui să ia în considerare și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare reprezintă o altă eroare, instanța neputând extinde motivele de recurs față de temeiul indicat expres de recurentă al art. 488 alin. (1) pag. 8 C. proc. civ. De altfel, așa-zisul refuz al instanței de fond de a administra "probe concrete" nu este decât o afirmație nesusținută. În aceste condiții, în raport de motivul invocat, hotărârea instanței de fond apar legal emisă. 2. Temeiul de dreppt al soluției adoptatte în recurs Cum în raport de motivele invocate nu apar incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.