ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5153/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Clui-Napoca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 193/29.08.2019, anularea Notei de neconformitate nr. x/17.07.2019, privind reducerea procentală de 100% la valoarea Acordului cadru nr. 180038/21.04.2016 și a Actului adițional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x/18.05.2016, nr. x/12.10.2016, nr. x/12.10.2016, nr. x/12.10.2016 și nr. x/12.10.2016, precum și la valoarea Acordului cadru nr. 180044/21.04.2016 și a Actului adițional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x.

În drept a invocat prevederile O.U.G. nr. 6/2011, H.G. nr. 519/2014, H.G. nr. 875/2011, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, H.G. nr. 395/2016 si Legea nr. 98/2016.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 2659 din 18 decembrie 2019 a admis excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Cluj și, pe cale de consecință,

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice, în favoarea Tribunalului București, secția de Contencios și Fiscal.

În argumentele expuse în susținerea soluției instanța reținut că potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemarea în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripția domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (2) teza a-2-a din Legea nr. 554/2004 se reține că reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalului București -, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1637 din 4 iunie 2020, a admis exceptia de necompetentă teritoriala a Tribunalului Bucuresti, exceptie invocată de instanta din oficiu și a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei avand ca obiect anulare act administrativ, privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, în favoarea Tribunalului Cluj-Sectia de contencios administrativ si Fiscal.

Totodată, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea solutionării conflictului Inaltei Curtii de Casatie si Justitie- sectia de contencios administrativ si Fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că ratiunea stabilirii competentei in favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent daca este reclamant sau pârât, conduce la concluzia ca norma prevazută în art. 10 alin. (3) trebuie sa fie interpretata nu literal, ci in spiritul acesteia, numai într-o astfel de situație scopul legii, anume protecția suplimentara acordata părții vulnerabile, putând fi atins.

În plus, reține instanța, trebuie observat faptul ca în situatia in care reclamant ar fi fost o persoana fizica de drept privat ce contesta o decizie emisa de autoritatea de management în cadrul derulării unui contract de finantare nerambursabila, competenta s-ar fi stabilit fara dubiu in favoarea instantei de la sediul reclamantei.

Or, nu există niciun argument pentru care nu s-ar aplica aceeasi regula si în cazul în care într-un raport juridic litigios identic, reclamantul este o persoana juridică de drept public, atâta timp cât acesta nu actionează în regim de putere publică, ci într-o pozitie de inferioritate în raport cu autoritatea de management.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București -, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Demersul judiciar al reclamantei vizează, în esență, anularea unor acte administrative de control, respectiv anularea Notei de neconformitate nr. x/17.07.2019, privind reducerea procentală de 100% la valoarea Acordului cadru nr. 180038/21.04.2016 și a Actului adițional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x, precum și la valoarea Acordului cadru nr. 180044/21.04.2016 și a Actului adițional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x emise de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Prezentul conflict negativ de competența este de natură teritorială și vizează aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018. onform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speță pentru a stabili instanța competentă teritorial să soluționeze cauza de față, constă în a analiza care dintre cele două părți litigante acționează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze și anume prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică și a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituție publică sau asimilată, care, învestită cu putere publică, se îndreaptă împotriva unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Analizând raportul juridic litigios născut între părțile prezentei cauze, Înalta Curte constată că reclamanta este o entitate de interes public, în prezentul litigiu, pretențiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare printr-un act administrativ prin care și-a manifestat puterea publică pârâtul din speță, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu sediul în Bd. x, București.

Mai mult decât atât, având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 instanța constată că, în raportul de drept dedus judecății, nu Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind beneficiara ci Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este organul de stat care acționează în regim de putere publică iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Cluj-Napoca Cluj-Napoca având, în speță, calitatea de persoană vătămată.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.