ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor:

(i) suspendarea executării Deciziei nr. 59/P din 31 iulie 2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, prin care s-a soluționat plângerea prealabilă formulată de SC A. SA împotriva dispoziției obligatorii nr. x din 24 mai 2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca;

(ii) suspendarea executării dispoziției obligatorii nr. x din 24 mai 2017, respectiv a pct. nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 9, din aceasta, ce a fost emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Cluj-Napoca, Serviciul de Inspecție Economico-Financiară, Biroul de inspecție Economico-Financiară Bihor, Sălaj, Satu Mare, Compartimentul de Inspecție Economico-Financiară Satu Mare, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 169/CA/, pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 169/CA, pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2017, a formulat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând casarea acesteia, iar în urma rejudecării litigiului admiterea cererii de suspendare a Deciziei nr. 59/P din 31 iulie 2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și a dispoziției obligatorii nr. x din 24 mai 2017, respectiv a pct. nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 9, emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Cluj-Napoca, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanțele emiterii actului a cărui suspendare o solicită și a argumentat că instanța de fond a respins acțiunea în urma aplicării greșite a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu reținerea unei stări de fapt eronate și neluarea în considerare a probelor administrate în cauză.

A susținut că organul constatator a făcut un abuz, considerând că nu este important că acordarea premiilor s-a făcut numai după parcurgerea unor etape prealabile legale, respectiv că s-a folosit bugetul în scopul pentru care s-a previzionat și având la bază o serie de documente justificative, prezentate și cu ocazia controlului.

Organul de control nu a analizat efectiv punctul de vedere al recurentei, acesta fiind solicitat pur formal, nerespectând, astfel, dreptul recurentei la apărare.

În ceea ce privește condiția prevenirii pagubei iminente, recurenta a arătat că are calitatea de operator regional ce asigură serviciile publice de alimentare cu apă potabilă, colectare și epurare a apelor uzate pe teritoriul județului Satu Mare, astfel că o perturbare a activității ar duce la crearea unui prejudiciu greu sau imposibil de reparat.

Punerea în executare a măsurii dispuse, de a recupera de la cei 428 de angajați primele acordate cu un an și jumătate în urmă, necesită acțiuni în instanță și este de natură a perturba activitatea recurentei, în condițiile în care angajații nu sunt de acord cu restituirea primelor și amenință cu intrarea în grevă.

1.4. Apărările intimaților

1.4.1. Legal citat, intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, argumentând, în esență, că recurenta-reclamantă nu a probat îndeplinirea condiției cazului bine justificat și nici a pagubei iminente, pentru a opera suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei.

Recurenta nu aduce argumente pertinente pentru a combate cele reținute de instanța de fond, limitându-se la a reitera, în altă formă, susținerile făcute în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Susținerile acesteia nu reprezintă împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care să aibă capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative. De asemenea, prin criticile aduse, aceasta relevă aspecte ce țin de legalitatea actelor administrative și nu pot fi analizate de instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare.

Nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, recurenta prelevându-se de aspecte nerelevante și care nu sunt susținute de dovezi.

1.4.2. La rândul său, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

A argumentat, în esență, că recurenta nu a probat nici existența unei îndoieli serioase privind legalitatea actului administrativ și nici necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Conform celor expuse anterior, reclamanta SC A. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 59/P din 31 iulie 2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și a dispoziției obligatorii nr. x din 24 mai 2017, respectiv a pct. nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 din aceasta, emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Cluj-Napoca, Serviciul de Inspecție Economico-Financiară, Biroul de inspecție Economico-Financiară Bihor, Sălaj, Satu Mare, Compartimentul de Inspecție Economico-Financiară Satu Mare, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea.

În motivarea cererii de suspendare, reclamanta-recurentă a susținut că acordarea premiilor, a căror recuperare s-a dispus, s-a făcut numai după parcurgerea unor etape prealabile legale, în baza unor documente justificative, că dreptul său la apărare a fost încălcat prin ignorarea, de către organul de control, a punctului său de vedere, că lipsește temeiul legal al abaterilor constatate și că a respectat circuitul intern și a obținut toate aprobările de la forurile tutelare, inclusiv de la Consiliul Local al Mun. Satu Mare.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante nu sunt de natură a valida existența unei îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Înalta Curte mai constată că, prin Sentința nr. 65/CA/2018-P.I. din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, având ca obiect anularea Deciziei nr. 59/P din 31 iulie 2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, prin care s-a soluționat plângerea prealabilă formulată de SC A. SA împotriva Dispoziției obligatorii nr. x din 24 mai 2017, admiterea contestației și anularea în parte a Dispoziției obligatorii nr. x din 24 mai 2017, respectiv pct. nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 9.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței nr. 169/CA/2017 - PI din 11 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT