ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 817/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 februarie 2017, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 09 din 20.02.2017, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actului administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 65 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare și a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 09 din 20.02.2017, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva Sentinței civile nr. 65/23.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

În dezvoltarea recursului, pârâta a criticat soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii, întrucât, la data pronunțării instanței de fond, exista prezumția achitării efective a sumei stabilite cu titlu de garanție, în temeiul obligației legale de plată ce-i incumbă reclamantei. În acest sens, a invocat, cu titlu de jurisprudență, Sentința civilă nr. 78/25.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respinsă cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, urmare a achitării sumelor stabilite cu titlu de garanție, hotărâre care a rămas definitivă prin nerecurare.

Recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește îndeplinirea condiției cazului bine justificat, întrucât instanța de fond nu a indicat vreun motiv de nelegalitate vădită a actului administrativ.

Hotărârile judecătorești invocate de reclamantă în fața instanței de fond, în susținerea cererii de suspendare, nu reprezintă izvor de drept și vizează garanții stabilite în temeiul vechiul Codul fiscal, iar Sentința civilă nr. 267 din 26 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016 nu are caracter definitiv și executoriu, fiind atacată cu recurs. Ca atare, în condițiile în care noțiunea de "sistem integrat" în materia producției de mărfuri accizabile a primit o definiție completă și exactă prin dispozițiile noului Codul fiscal, iar hotărârile invocate de reclamantă au fost pronunțate sub imperiul legii vechi, nu se poate susține existența puterii de lucru judecat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta-pârâtă a învederat că nu orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, întrucât, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, astfel cum s-a reținut și în jurisprudența instanței supreme.

În cauză, nu s-a probat că decizia de actualizare a creanței a fost dată cu nerespectarea competenței organului vamal emitent, fără un temei legal valid sau fără a fi motivată, astfel încât nu există o diminuare ilicită a patrimoniului intimatei-reclamante.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 august 2017, intimata-reclamantă Societatea A. SA a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 februarie 2019, intimata-reclamantă a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în raport de împrejurarea că acțiunea în anulare a actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 132 din 17 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă Societatea A. SA, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Reclamanta Societatea A. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 09 din 20.02.2017, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare a acestui act.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs, precum și informațiile existente în evidența informatizată a instanței de judecată, Înalta Curte reține că, prin Sentința civilă nr. 132 din 17 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față.

În condițiile respingerii acțiunii în anulare a actului administrativ, interesul pârâtei în susținerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplinește cerința de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depășit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să își producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 65 din 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV