ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4265/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2306 din data de 04.06.2018.

Prin cererea de completare a dispozitivului, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, pentru judecarea recursului împotriva Sentinței civile nr. 365 din data de 11 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere că recursul a fost admis, iar instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, instanța de recurs trebuia să dispună restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON achitată pentru judecarea recursului.

Față de aceste aspecte solicită admiterea cererii de completare a deciziei cu plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru impusă de instanță pentru judecarea recursului sau restituirea acestei taxe judiciare de timbru.

Prin cererea de completare a dispozitivului, recurenta-reclamantă a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, care încalcă art. 20 din Constituția României, art. 21 și art. 44 din Tratatul internațional privind drepturile omului.

Recurenta-reclamantă a motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale prin faptul că, pe de o parte, textul de lege nu precizează care sunt cauzele expres prevăzute de lege în care se restituie taxa judiciară de timbru, iar pe de altă parte, nu prevede explicit și fără echivoc posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru în cazul culpei instanței, în cazul în care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, fără a judeca fondul.

Consideră recurenta-reclamantă că excepția are legătură cu cauza deoarece este culpa instanței de fond care în mod nelegal nu a judecat acțiunea considerând-o inadmisibilă, iar recursul formulat fiind admis instanța de control judiciar i-a impus achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

II. Soluția Înaltei Curți

II.1. Verificând cu prioritate admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din conținutul prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

Însă, din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din actele normative invocate.

Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, textul de lege criticat, sau interpretarea acestuia trebuie să conducă în mod nemijlocit sau să contribuie esențial la soluționarea cauzei, problema incidentă de constituționalitate să aibă un caracter "serios", să fie realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.

Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluționarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanță reală asupra soluției ce urmează a se pronunța, cererea de sesizare nu poate fi primită.

Astfel, se constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de completare a Deciziei nr. 2306 din data de 04.06.2018 prin care Înalta Curte a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 2 septembrie 2015 și a Sentinței nr. 365 din 11 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, care cuprind dispoziții referitoare la situațiile în care se poate dispune restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru a căror neconstituționalitate a fost invocată de către recurenta-reclamantă nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății, excepția presupunând analiza unui text de lege care nu are legătură cu obiectul cauzei.

Astfel, prin petitul nr. 2 al cererii de recurs recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, petit accesoriu a cărui soluționare este reglementat de art. 453 C. proc. civ. și nu de art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede situațiile în care sumele achitate cu titlul de taxă judiciară de timbru se restituie la cererea petiționarului.

Recurenta a invocat neconstituționalitatea 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 fără a aduce o motivare concretă, exactă, din care să rezulte legătura textelor criticate cu speța dedusă judecății, în sensul în care declararea neconstituționalității textelor respective să poată influența soluționarea unei pricini în materia contenciosului administrativ și fiscal.

În raport de cele reținute, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992 modificată și republicată, Înalta Curtea va respinge cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.

II.2. Cu privire la cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2306 din data de 04.06.2018, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Dispoziția procedurală mai sus enunțată este clară și lipsită de echivoc, neputând fi supusă niciunei alte interpretări.

Referitor la cererea petentei de completare a dispozitivului cu obligarea la plata cheltuielilor privind taxa de timbru, Înalta Curte reține că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Dispozițiile legale arătate sunt aplicabile în acele situații în care instanța de recurs soluționează pretențiile deduse judecății, întrucât numai în această ipoteză se poate stabili care este partea căzută în pretenții.

Rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor criticilor părților, inclusiv a celor privitoare la cheltuielile de judecată, acordarea acestora depinzând de soluționarea cererii de chemare în judecată și, după caz, a alor cereri incidentale.

Înalta Curte constată că instanța de recurs nu a omis prin Decizia nr. 3830/04.12.2017 să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecata atâta timp cât a trimis cauza spre rejudecare.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a Deciziei nr. 2306 din data de 04 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014 formulată de recurenta-reclamantă A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de completare a Deciziei nr. 2306 din data de 04 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014 formulată de recurenta-reclamantă A., ca neîntemeiată.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare, în ceea ce privește soluția dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă în ceea ce privește soluția dată cererii de completare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2018.

GGC - GV