ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 decembrie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud, Inspectoratul Școlar Județean Buzău, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și B., anularea Ordinului MENCS nr. 5080/2016 prin care se stabilește Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ; anularea procedurii operaționale cu nr. 1991 din 18 noiembrie 2016; anularea hotărârii comisii de soluționare a contestație la concursul pentru ocuparea funcție de director al Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Bistrița-Năsăud din data de 09 decembrie 2016; anularea hotărârii de validare a rezultatelor finale; anularea tuturor actelor subsecvente; suspendarea executării hotărârii comisiei de soluționare a contestațiilor, a hotărârii de validare și a tuturor actelor subsecvente.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 232 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii.

Recurenta a fost citată cu mențiunea de a face dovada timbrării recursului, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.

În cursul procedurii de filtrare a recursului, recurenta a depus cerere de renunțare la recurs, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ., prin care a menționat că, față de această cerere, nu a timbrat recursul.

Instanța a acordat termen pentru discutarea cererii de renunțare, dispunând citarea recurentei cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea cauzei de față, prealabil analizării cererii recurentei-reclamante de renunțare la judecata recursului, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Astfel, deși i s-a pus în vedere, prin adresele instanței din 25 septembrie 2017 și din 21 decembrie 2107, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Potrivit art. 33 din aceeași ordonanță, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 232 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT