ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timișoara, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 6 martie 2018, emisă de pârâtă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/06.03.2018, prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un impozit pe profit suplimentar aferent anilor 2012 - 2015 în sumă de 1.672.525 RON.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 191 din 4 iulie 2018, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x din 6 martie 2018, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timișoara prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, contrar celor reținute de prima instanță, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

Astfel, a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut existența unui caz bine justificat, reținând că împrejurările de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ atacat constau în faptul că organele fiscale au procedat la estimarea cuantumului prețurilor de transfer, deși dosarul prețurilor de transfer a fost prezentat și a fost complet, având în vedere că nu era în măsură să analizeze această cerință fără a intra în cercetarea fondului.

Recurenta a susținut că motivarea primei instanțe este lapidară și lipsită de conținut și în ceea ce privește îndeplinirea cerinței privind paguba iminentă, fiind neconvingătoare.

Astfel, susține că dacă taxele și impozitele datorate statului sunt mari, automat și cifra de afaceri și profitul sunt pe măsură, în consecință, apreciind că suma cuprinsă în decizia de impunere nu este în măsură să creeze un prejudiciu.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală, susținând, în esență, îndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/06.03.2018, emisă de recurenta-pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond Asupra acțiunii în anulare a acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

În speță, se observă că, în susținerea cererii de suspendare, intimata-reclamantă a formulat critici detaliate cu privire la nelegalitatea actului atacat în raport cu obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, arătând că estimarea a avut la bază prevederile art. 7 alin. (4) din Ordinul nr. 442/2016, iar situațiile prevăzute de acest text de lege nu se regăsesc în speță, societatea prezentând dosarul prețurilor de transfer complet, dar utilizarea unui anumit criteriu de selecție nu vizează acest aspect, acestea constituind însă apărări de fond, care pot fi cercetate numai în litigiul privind anularea actului administrativ, după administrarea unui probatoriu complet și adecvat.

Altfel spus, atât analiza de legalitate a actului contestat, cât și verificarea legalității actelor care au stat la baza emiterii acestuia presupun o cercetare în fond, care este de competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, prima instanță a făcut trimitere la faptul că prezentarea incompletă a dosarului prețurilor de transfer la care face referire art. 7 alin. (4) din Ordinul nr. 442/2016 are în vedere conținutul prevăzut în Anexa 3, iar nu situația în care disputa părților privește metoda aleasă pentru analiza de comparabilitate, respectiv criteriile utilizate de societate în întocmirea dosarului prețurilor de transfer, analiza acestor aspecte implicând antamarea fondului cauzei.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Înalta Curte constată astfel că soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat se referă la neconcordanțele existente între temeiul legal invocat de către organele de inspecție fiscală și situația de fapt constatată în urma inspecției fiscale, și la faptul că analiza unor aspecte implică antamarea fondului cauzei.

Așadar, aspectele reținute drept dovezi ale existenței cazului bine justificat pentru suspendarea executării actelor administrative atacate sunt în realitate motive de nelegalitate ale acestor acte, iar susținerile potrivit cărora argumentele invocate ar crea o îndoială asupra legalității actului contestat nu pot fi primite, fiind lipsite de suport real sub aspectul cercetării efectuate și al îndeplinirii condiției referitoare la cazul bine justificat.

Or, în cadrul unei cereri de suspendare instanța nu poate antama fondul dreptului dedus judecății, argumentele invocate care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului nu sunt de natură să inducă un asemenea dubiu.

Constatarea dubiului asupra legalității actului administrativ nu rezultă din cantitatea criticilor aduse acestuia, ci ține de calitatea lor, respectiv de aparența neregularităților săvârșite în procedura de pregătire, întocmire și adoptare a acestor acte administrative, care trebuie să rezulte dintr-o analiză sumară a evidențelor relevate, și care nu implică o analiză a nelegalității intrinseci a acestor acte și a efectelor lor.

Totodată, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, într-adevăr punerea în executare a unui act administrativ fiscal va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății comerciale intimate, însă câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate și respingerii cererii de suspendare a actului administrativ atacat ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timișoara prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva Sentinței nr. 191 din 4 iulie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge cererea de suspendare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV