ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3850/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3850/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5718/2017 emisă de pârât, solicitând anularea acestei decizii și anularea procesului-verbal de contestare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 4687/15.02.2017.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 141 din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actele administrativ-fiscale care formează obiectul acțiunii în anulare au fost emise de o autoritate publică de nivel local, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei în fond revine tribunalului.
Văzând opțiunea reclamantei, care a sesizat instanța de la sediul său, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința nr. 6018 din 5.10.2018 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul litigiului dedus judecății vizează o finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în valoare de 4.669.355 RON, astfel încât în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1
1
) din Legea nr. 554/2004 competența este stabilită exclusiv în sarcina curții de apel.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect anularea deciziei și a procesului-verbal de contestare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 4687/15.02.2017.
Actele contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți, ca urmare a unui contract de finanțare.
Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Înalta Curte reține că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est, aceasta fiind o autoritate publică de nivel local.
Motivul reținut de tribunal în sentința de declinare este lipsit de relevanță din punct de vedere al stabilirii competenței de soluționare a cauzei, cu privire la criteriul valoric, chiar dacă suma reprezentând finanțarea nerambursabilă este în valoare de 4.669.355 RON, întrucât suma aflată în litigiu nu este o taxă, impozit, contribuție, datorie vamală ori accesorii ale acestora, pentru a fi aplicabil în cauză criteriul valoric.
De asemenea, nu pot fi aplicabile cauzei dispozițiile art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ a cărui anulare se solicită nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central.
Văzând faptul că emitentul actului administrativ atacat este o autoritate publică locală, competența de soluționare a acțiunii prin care se solicită anularea actului aparține tribunalului.
În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 octombrie 2015, potrivit căreia:
"În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1
1
) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."
Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și opțiunea exercitată de reclamantă pentru instanța competentă teritorial, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.