ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de suspendare a executării

Prin cererea înregistrată pe rolul curții de Apel Craiova la data de 11 august 2017, sub nr. x/2017,reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGRFP Craiova-Administrația Pentru Contribuabili Mijlocii Activitatea de Inspecție Fiscală a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună suspendarea executării actelor administrativ fiscale reprezentate de Decizia de impunere nr. x/28.07.2017 și Decizia de impunere nr. x/28.07.2017 privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite suplimentar de inspecția fiscala, precum și Raportul de Inspecție Fiscala nr. x/28.07.2017 emise de către pârâtă.

În argumentele expuse în susținerea cererii de suspendare, reclamanta a susținut că speța vizează livrări intracomunitare prin care societatea reclamanta a respectat condițiile impuse de lege respectiv art. 143 alin. (2), lit. a) din Legea 571/2003 (livrări intracomunitare scutite de taxa pe valoare adăugata). Societatea a livrat marfa la beneficiari din state membre UE îndeplinind toate condițiile impuse de legea 571/2003.

Suspendarea executării actului administrativ fiscal mai sus menționat este justificată prin consecințele foarte grave și ireparabile care s-ar cauza reclamantei prin executarea silită a sumelor menționate în Decizia de impunere x/28.07.2017 si Decizia de impunere nr. x/28.07.2017.

A susținut ca punerea în executare a actelor administrative reprezentate de Decizia de impunere x/28.07.2017 si Decizia de impunere nr. x/28.07.2017 ar aduce grave prejudicii reclamantei, practic blocând total activitatea și prin aceasta atrăgând imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale pe care le are către S.C. B. - obligații de 6.048.306,92 RON, către S.C. C. - obligații de 398527,98 RON, împrumuturi si surse atrase - 22.834.000 RON, plata arendei pentru suprafața de 3.800 ha (ceea ce reprezintă peste 4.000 contracte de arenda ca sursa de venit ale cetățenilor din zona orașului Corabia) aproximativ 2.052.000 RON.

A mai arătat că oricare ar fi forma de executare aleasă, fie poprire bancară. fie executare silită mobiliară sau imobiliară, prejudiciile ar fi imense și ireversibile.

In situația în care societatea are ca singură activitate economică cultivarea cu cereale a celor aprox. 3800 ha teren agricol, obținerea de venituri este sezonieră, condiționată exclusiv de recoltarea și valorificarea producției agricole, producția din anul 2017 a fost deja valorificată, iar veniturile obținute distribuite pe de o parte pentru înființarea de noi culturi, iar pe de altă parte pentru achitarea datoriilor scadente, privarea societății noastre de o sumă enormă de lichidități, duce în mod categoric fie la stoparea investițiilor necesare înființării și întreținerii culturilor din anul 2018, fie la neplata creditelor și datoriilor către furnizori. Și într-un caz și în celălalt, efectul este același: insolvența societății, deoarece prin neînființarea și neîntreținerea culturilor agricole ne va fi imposibil să achităm creditele bancare și furnizorii.

În drept, a invocat cererea pe dispozițiile art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 268 Codul de procedură fiscală.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 561 din 20 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta DGRFP CRAIOVA-Administrația pentru Contribuabili Mijlocii-Activitatea de Inspecție Fiscală și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea executării Deciziilor de impunere nr. xj-101/28.07.2017 și nr. F-Dj-102/28.07.2017 până la soluționarea pe fond a cauzei.

Totodată, a respins acțiunea față de pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala și a respins petitul vizând suspendarea executării RIF nr. xj-67/28.07.2017.

Împotriva sentinței nr. 561 din 20 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 din C. proc. civ. a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

În aceste sens, a susținut că aspectele invocate de reclamantă nu denotă cu evidență aparență de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și în condițiile anume reglementate.

Caracterul executoriu al actului administrativ ca și argumente prezentare de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă motive temeinice de natură a crea a îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului contestat.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a susținut că instanța de fond nu a motivat îndeplinirea condiției. Mai mult, arată recurenta, nefiind nici dovedită, această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță afirmațiile și acțiunea reclamantei. Simpla afirmație că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminentă nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerință ar fi îndeplinită.

Intimata - reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, intimata a punctat îndeosebi aspectele care vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ a căror suspendare a solicitat-o, susținând că fiscul a aplicat greșit legea. Referitor la paguba iminentă, intimata a insistat asupra probatoriului amplu administrat care a justificat întrutotul soluția adoptată de curtea de apel.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

2.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă S.C. Zahărul Corabia S.A. a învestit instanța de judecată cu o cerere de suspendare a executării actelor administrativ fiscale indicate anterior în această decizie, pentru suma de 47.509.939 RON, stabilită în mod nelegal de către reprezentând impozit, taxă, contribuție stabilite suplimentar în cuantum de 16.651.429 RON, până la pronunțarea instanței de fond, invocând art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată.

Instanța de apel a constatat că actele a căror suspendare se solicită sunt emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și nu de către ANAF, pentru ca aceasta să aibă calitatea de pârâtă în acest dosar.

Astfel că, din perspectiva dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, între reclamanta și pârâta ANAF nu s-au creat raporturi juridice, nefiind emitenta actelor enumerate anterior.

Prin urmare, instanța a respins acțiunea fata de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.

Verificând îndeplinirea celor două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care trimit dispozițiile art. 14 din același act normativ, "cazul bine justificat" și "paguba iminentă", Curtea de apel a ajuns la concluzia că cererea de suspendare este întemeiată.

Această concluzie este corectă, ea fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Argumentând soluția preconizată și răspunzând punctual, în același timp, criticilor recurentei, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la "cazul bine justificat"

Potrivit recurentei, soluția criticată ar anticipa rezolvarea fondului cauzei, prejudecându-l. Acest punct de vedere nu poate fi primit în contextul în care în cuprinsul considerentelor sentinței s-a reținut de mai multe ori că instanța este limitată la a examina "aparența de nelegalitate" ori "aparența unei greșeli privind interpretarea prevederilor legale și contractuale", etc.

Fără a tranșa problemele litigioase ale raportului juridic fiscal în care sunt angrenate părțile, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că "îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ" presupune cu necesitate "pipăirea" fondului.

Este exact ceea ce judecătorul de la Curtea de apel a făcut, din multitudinea de critici formulate de reclamantă, decelând motive de aparentă nelegalitate a actelor administrativ fiscale, decurgând din îndoiala rezonabilă asupra dreptului organului fiscal de a stabili obligații pentru anul 2011 dedusă din incidența prescripției, depășirea duratei inspecției fiscale, lipsa de coerență a conduitei organului fiscal cu consecința nesocotirii principiilor certitudinii impunerii și a securității raporturilor juridice, aparența puternică a aplicării prioritare a dreptului unional fac ca prima dintre condițiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinită.

Înalta Curte remarcă faptul că recurenta nu a combătut în niciun mod argumentele redate de instanță din această decizie, recursul său cuprinzând considerații cu caracter general privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Or, acceptând punctul său de vedere se ajunge la situația absurdă că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu ar mai putea conduce niciodată la admiterea unei cereri de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, ceea ce, în mod evident, nu poate fi primit.

Conchizând în această privință, Înalta Curte reține că, într-adevăr, există dubii serioase în privința modului în care fiscul a stabilit aceste obligații fiscale.

Toate aceste aspecte urmează a se clarifica în cadrul acțiunii în anulare, elementele reținute fiind însă suficiente pentru a concluziona că este îndeplinită condiția "cazului bine justificat".

Referitor la "paguba iminentă"

La acest punct, Înalta Curte reține că aspectele învederate de recurentă în privința lipsei elementelor probatorii sunt complet lipsite de fundament.

La prima instanță s-a administrat proba cu înscrisuri din care a rezultat îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție (47.509.939 RON la care se adaugă suma de 16. 651.429 RON,) și iminența executării debitului ori posibilitatea neachităriii și intrării în insolvență cu consecințe negative asupra activității societății care are ca obiect de activitate economică cultivarea de cereale a celor 3.800 ha teren agricol.

În contextul economic actual, blocarea conturilor societății prin executarea debitului stabilit, accentuează riscul blocării activității intimatei, cu toate consecințele în plan economic și social.

Toate aceste împrejurări justifică îndeplinirea condiției "pagubei iminente", ele fiind apreciate corespunzător de prima instanță.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat, reținând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea suspendării executării actelor administrativ fiscale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală împotriva sentinței nr. 561 din 20 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2019.