ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea, secția l civilă, la data de 30 ianuarie 2014 sub nr, 302/91/2014, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu D.D.S.P. Vrancea, obligarea pârâtei la plata sporului de toxicitate pentru perioada 12 februarie 2007-12 februarie 2014 și la plata unor diferențe de drepturi salariale pentru aceeași perioadă. Prin sentința nr. 222 din 28 mai 2014, Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a admis „excepția dreptului material la acțiune" cu privire la acordarea sporului de toxicitate și a diferențelor de drepturi salariale pe perioada 12 februarie 2007 - 31 decembrie 2010, a respins, ca fiind prescrise, pretențiile constând în sporul de toxicitate și diferențele de drepturi salariale pe perioada 12 februarie 2007 - 31 decembrie 2010, precum și celelalte pretenții formulate de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâta D.D.S.P.

Vrancea. S-a respins, ca nefondată, cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul. C.D., a cărui judecată a fost suspendata prin încheierea de ședință din 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat ia împrejurarea că la termenul respectiv nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu a fost solicitată judecata în lipsă.

Împotriva încheierii de suspendare a judecății, reclamantul Câlmuș Dumitru a declarat prezentul recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03 noiembrie 2014, arătând că nu a fost citat pentru termenul din 07 octombrie 2014. Înalta Curte, după înregistrarea dosarului a procedat, la data de 05 ianuarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în cauză neexistând motive de ordine publică care să poată fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. Completul de filtru C 11, constatând că raportul întrunește condițiile art, 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus, prin rezoluția din 12 ianuarie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 12 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art, 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ.

„casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărei compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine pubiică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material." Art 489 din același cod statuează în alin. (1) că „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar în alin. (2) că „aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte,

arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre cazurile prevăzute limitativ de art 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegaîîtate invocat de către titularul recursului. Dacă în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei obiect al căii de atac, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, iar susținerile din cererea de recurs nu pot fi structurate din punct de vedere juridic astfel încât să se poată reține, din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea, așa cum prevăd dispozițiile art. 489 alin. (2) din același cod. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea lor în prevederile art. 488 C. proc. civ. Obiectul prezentului recurs îl constituie o încheiere de ședință prin care s-a dispus, în lipsa unei cereri de judecată în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinței nr. 222 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Prin cererea de recurs reclamantul nu a indicat nici un temei de drept și a arătat că nu a primit citație pentru termenul din 07 octombrie 2014, că dosarul se afla la primul termen de judecată și că nu a avut apărător. Or, recursul nu se poate limita la o simplă susținere referitoare la împrejurarea că partea nu a fost iegal citată, cum este cazul în speță, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor prevăzute de lege implică determinarea greșelilor imputate și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

În cauză nu poate fi decelată nicio vătămare a recurentului, câtă vreme acesta nu a arătat în ce constă nelegaîitatea încheierii atacate și nici dispozițiile legale în raport de care s-ar fi produs vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât la dosarul Curții de Apel Galați se află procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 4), care atestă faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar, potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. civ., partea poate solicita repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății. Cum, în speță, așa cum s-a arătat, susținerile din memoriul de recurs nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în cauză nu s-au constatat motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu de către instanță, calea de atac este lovită de nulitate.

Față de cele anterior expuse, în baza art. 493 alin. (5) rap. la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul C.D. împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2014 a curții de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în contractictoriu cu intimata D.D.S.P. Vrancea. Fără cale de atac, Pronunțată în ședinbța publică, astăzi 12 februarie 2015.