ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea, secția l civilă, la data de

30 ianuarie 2014 sub nr, 302/91/2014, reclamantul C.D. a solicitat, în

contradictoriu cu D.D.S.P. Vrancea, obligarea pârâtei la plata sporului de

toxicitate pentru perioada 12 februarie 2007-12 februarie 2014 și la plata unor

diferențe de drepturi salariale pentru aceeași perioadă.

Prin sentința nr. 222 din 28 mai 2014,

Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a admis „excepția dreptului material la

acțiune" cu privire la acordarea sporului de toxicitate și a diferențelor

de drepturi salariale pe perioada 12 februarie 2007 - 31 decembrie 2010, a

respins, ca fiind prescrise, pretențiile constând în sporul de toxicitate și

diferențele de drepturi salariale pe perioada 12 februarie 2007 - 31 decembrie 2010,

precum și celelalte pretenții formulate de reclamantul C.D., în contradictoriu

cu pârâta D.D.S.P. Vrancea.

S-a respins, ca nefondată, cererea

reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

reclamantul. C.D., a cărui judecată a fost suspendata prin încheierea de

ședință din 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru

cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în temeiul

dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat ia împrejurarea

că la termenul respectiv nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu a fost

solicitată judecata în lipsă.

Împotriva încheierii de suspendare a

judecății, reclamantul Câlmuș Dumitru a declarat prezentul recurs, înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03 noiembrie 2014,

arătând că nu a fost citat pentru termenul din 07 octombrie 2014.

Înalta Curte, după înregistrarea

dosarului a procedat, la data de 05 ianuarie 2015, la întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.,

în cauză neexistând motive de ordine publică care să poată fi invocate în

condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de filtru C 11, constatând

că raportul întrunește condițiile art, 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus,

prin rezoluția din 12 ianuarie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca

acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

S-a acordat termen pentru judecarea

recursului la data de 12 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C.

proc. civ., fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art,

493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității pentru

neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art 488 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) Noul C. proc.

civ. „casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de

nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a

luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată

decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărei compunere a

fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu

încălcarea competenței de ordine pubiică a altei instanțe, invocată în

condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;

nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori

numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de

lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material."

Art 489 din același cod statuează în alin.

(1) că „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazului prevăzut la alin. (3), iar în alin. (2) că „aceeași sancțiune intervine

în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare

prevăzute la art. 488.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre cazurile

prevăzute limitativ de art 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată

de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de

nelegaîîtate invocat de către titularul recursului.

Dacă în cuprinsul cererii de recurs nu

se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei obiect al căii de atac,

ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin

raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în

fundamentarea acesteia, iar susținerile din cererea de recurs nu pot fi

structurate din punct de vedere juridic astfel încât să se poată reține, din

oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare

prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea,

așa cum prevăd dispozițiile art. 489 alin. (2) din același cod.

Ca atare, nu poate constitui motiv de

recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că,

instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia

atacată care fac posibilă încadrarea lor în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Obiectul prezentului recurs îl

constituie o încheiere de ședință prin care s-a dispus, în lipsa unei cereri de

judecată în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul C.D. împotriva

sentinței nr. 222 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Prin cererea de recurs reclamantul nu

a indicat nici un temei de drept și a arătat că nu a primit citație pentru termenul

din 07 octombrie 2014, că dosarul se afla la primul termen de judecată și că nu

a avut apărător.

Or, recursul nu se poate limita la o

simplă susținere referitoare la împrejurarea că partea nu a fost iegal citată,

cum este cazul în speță, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor

prevăzute de lege implică determinarea greșelilor imputate și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

În cauză nu poate fi decelată nicio

vătămare a recurentului, câtă vreme acesta nu a arătat în ce constă

nelegaîitatea încheierii atacate și nici dispozițiile legale în raport de care

s-ar fi produs vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât la dosarul Curții de Apel

Galați se află procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 4),

care atestă faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar,

potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. civ., partea poate solicita repunerea

pe rol a cauzei și continuarea judecății.

Cum, în speță, așa cum s-a arătat,

susținerile din memoriul de recurs nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art.

488 C. proc. civ., iar în cauză nu s-au constatat motive de ordine publică care

să fie invocate din oficiu de către instanță, calea de atac este lovită de

nulitate.

Față de cele anterior expuse, în baza art.

493 alin. (5) rap. la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se va constata

nulitatea recursului declarat de reclamantul C.D. împotriva încheierii de

ședință din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze

privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva încheierii de ședință

din 7 octombrie 2014 a curții de Apel Galați, secția pentru

cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în

contractictoriu cu intimata D.D.S.P. Vrancea.

Fără

cale de atac,

Pronunțată

în ședinbța publică, astăzi 12 februarie 2015.