ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2450/2015

După deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 6 iulie 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat completului C 12 recursul formulat de reclamantul M.M.V. împotriva deciziei civile nr. 518 din 7 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Prin rezoluția de la data de 14 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. La data de 14 septembrie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care, urmare rezoluției de la data de 14 septembrie 2015 a fost comunicat părților, așa cum rezultă din dosar.

Urmare comunicării raportului cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului părțile nu și-au exprimat punctul de vedere. Prin rezoluția de la data de 13 octombrie 2015, s-a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 30 octombrie 2015. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 20 decembrie 2013 reclamantul M.M.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC R.M.

SRL ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată Ia plata sumei de 20.887 RON cu titlu de drepturi salariale neacordate (constând în ore lucrate în plus ziua, noaptea, spor de vechime, spor de toxicitate, ore lucrate în zile de repaus, cheltuieli de transport., diurnă, impozit aferent acestor drepturi) pentru perioada 1 ianuarie 2011-30 septembrie 2011. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281-291 C. muncii. Prin sentința civilă nr. 1017 din 3 noiembrie 2014 Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost restrânsă, a obligat pârâta să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plății efective a sumei de 1935 euro, reprezentând diurnă aferentă lunii septembrie 2011, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâta la plata sumei de 75 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul. Prin decizia nr. 518 din 7 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins apelul reclamantului, a fost admis apelul pârâtei, fiind modificată în tot sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii. Recursul este declarat împotriva deciziei nr. 518 din 7 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Se reține că obiectul pricinii face parte din categoria litigiilor de muncă. În această situație sunt incidente dispozițiile art. XVlll alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., care stipulează ca în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ea obiect litigii de muncă, rezultă că decizia civilă nr. 518 din 7 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.M.V. cu domiciliul Rm. Sărat, bd. N.B. jud. Buzău împotriva deciziei civile nr. 518 din 7 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC R.M. SRL cu sediul în Codlea, str. C., jud. Brașov și sediu procesual ales Cabinet av. D.N. în Brașov, str. C., nr. 160, jud. Brașov. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2015.