ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1653/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 628/89/2006 reclamanta SC M. SA Vaslui, prin lichidatori judiciari SC M.R.L. SA Iași Sprl și SC. L.D.E.G. SA Ipurl Huși, în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA Galați, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 532.911,80 lei reprezentând: 426.861,01 lei preț marfă; 81.283,04 lei sumă reținută nelegal cu titlu de penalități ; 24.767,75 lei dobândă legală, precum și actualizarea sumei cu rata inflației aplicabilă la data plății. Tribunalului Vaslui, secția civilă, prin sentința nr. 475 din 12 aprilie 2007 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 407.164,30 lei cu titlu de preț și suma de 61.966,50 lei cu titlu de dobânzi legale, sume actualizate cu rata inflației de la data plății.

A respins capătul de cerere privitor la restituirea sumei de 81.283,04 lei reprezentând penalități, precum și a sumei de 19.676,71 lei penalități reținută după intentarea cererii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta SC M. SA Vaslui, societate în faliment a livrat pârâtei SC A.M. SA Galați diverse cantități de produse, iar pentru încasarea prețului a emis facturile menționate în situația centralizatoare anexă la acțiune și conform înțelegerii dintre părți, cumpărătorul avea obligația să achite 90 % din preț în termen de 30 de zile de la livrare, iar 10 % din preț reprezentând garanție de bună execuție, în termen de 12 luni. Valoarea datorată de pârâtă cu titlu de preț este de 407.184,30 lei, rezultând din deducerea sumei de 19.676,71 lei penalități reținută de pârâtă după introducerea acțiunii din valoarea de 426.861,01 lei pretinsă de reclamantă prin acțiune.

Instanța a apreciat, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 45 din Legea nr. 64/1995 și nici ale art. 41 din Legea nr. 85/2006, astfel că, pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei și la plata sumei de 81.283,04 lei reținută cu titlu de penalități anterior formulării cererii, precum și a sumei de 19.676,71 lei penalități, sumă reținută după introducerea cererii, au fost respinse ca neîntemeiate. Prin acțiune au fost pretinse dobânzi legale calculate potrivit O.G. nr. 9/2000, fiind în valoare de 24.767,75 lei, iar în baza concluziilor raportului de expertiză reclamanta și-a majorat pretențiile la valoarea de 61.966,50 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta SC A.M.

SA Galați, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că i s-a încălcat dreptul la apărare, că raportul de expertiză contabilă este lovit de nulitate, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 208 C. proc. civ., expertiza fiind realizată la fața locului, iar părțile nu au fost convocate potrivit dispozițiilor 208 alin. (1) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 92 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul pârâtei SC A.M. SA Galați, reținînd că raportul de expertiză s-a întocmit în mod corect, documentația a fost depusă de părți în dosarul cauzei nefiind necesară deplasarea la fața locului, astfel că, pârâta nu a demonstrat că i s-a adus vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de expertiză.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A.M. SA Galați a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare instanței de apel. În motivarea recursului, recurenta a susținut în esență că, instanța de apel prin hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu a analizat încălcarea normelor de procedură de către prima instanță, prin administrarea unor acte, care au cauzat pârâtei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestora. Se susține că, recurenta nu a fost convocată în mod legal în vederea efectuării expertizei, deși potrivit dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc.

civ., citarea părților pentru efectuarea expertizei la față locului era obligatorie. O altă critică se referă la faptul că instanța de apel, prin decizia pronunțată, a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., și totodată, se susține că, prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.767,75 lei cu titlu de dobândă legală, iar instanța a acordat suma de 61.966,50 lei, fără ca reclamanta să-și majoreze câtimea pretențiilor, conform art. 132 alin. (1), (2) C. proc. civ. înalta Curte examinând decizia atacată, în contextul criticilor invocate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Critica recurentei, potrivit căreia, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., nu poate fi primită, atâta vreme cât documentația depusă de părți în dosarul cauzei a fost avută în vedere la data efectuării expertizei cât și la soluționarea obiecțiunilor formulate de pârâtă, nefiind necesară deplasarea la fața locului și fără a se impune îndeplinirea cerințelor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., (la fila 229 dosar fond aflându-se adresa expertului de convocare a pârâtei și plicul de expediere al acesteia), astfel că, în mod corect instanța de apel a reținut că pârâta nu a dovedit că i s-ar fi adus vreo vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de expertiză. Cu privire la critica recurentei ce vizează încălcarea prevederilor art. 295 C. proc.

civ., în sensul că, instanța de apel nu a analizat încălcarea normelor de procedură de către prima instanță, referitor la majorarea pretențiilor reclamantei de la suma de 24.767,75 lei, cu titlu de dobândă legală, la suma de 61.966,50 lei, fără a avea mandat în acest sens, nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care la instanța de fond, în ședința publică de la data de 2 aprilie 2007 reclamanta a precizat că își însușește concluziile raportului de expertiză și își majorează capătul de cerere privitor la dobânzi legale, la suma de 61.966,50 lei, reieșită din raportul de expertiză, iar prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond la data de 4 aprilie 2007 (fila 280) reprezentanții legali ai SC M. SA precizează în mod expres că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale stabilite prin raportul de expertiză.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.M. SA Galați împotriva Deciziei nr. 92 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.