ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1653/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vaslui sub nr. 628/89/2006 reclamanta SC M. SA Vaslui, prin

lichidatori judiciari SC M.R.L. SA Iași Sprl și SC. L.D.E.G. SA Ipurl Huși, în

contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA Galați, a solicitat obligarea acesteia la

plata sumei de 532.911,80 lei reprezentând: 426.861,01 lei preț marfă;

81.283,04 lei sumă reținută nelegal cu titlu de penalități ; 24.767,75 lei

dobândă legală, precum și actualizarea sumei cu rata inflației aplicabilă la

data plății.

Tribunalului Vaslui, secția

civilă, prin sentința nr. 475 din 12 aprilie 2007 a admis în parte acțiunea și

a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 407.164,30 lei cu titlu de preț

și suma de 61.966,50 lei cu titlu de dobânzi legale, sume actualizate cu rata

inflației de la data plății.

A respins capătul de

cerere privitor la restituirea sumei de 81.283,04 lei reprezentând penalități,

precum și a sumei de 19.676,71 lei penalități reținută după intentarea cererii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta SC M. SA Vaslui, societate în

faliment a livrat pârâtei SC A.M. SA Galați diverse cantități de produse, iar

pentru încasarea prețului a emis facturile menționate în situația centralizatoare

anexă la acțiune și conform înțelegerii dintre părți, cumpărătorul avea

obligația să achite 90 % din preț în termen de 30 de zile de la livrare, iar 10

% din preț reprezentând garanție de bună execuție, în termen de 12 luni.

Valoarea datorată de

pârâtă cu titlu de preț este de 407.184,30 lei, rezultând din deducerea sumei

de 19.676,71 lei penalități reținută de pârâtă după introducerea acțiunii din

valoarea de 426.861,01 lei pretinsă de reclamantă prin acțiune.

Instanța a apreciat,

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 45 din Legea nr. 64/1995 și

nici ale art. 41 din Legea nr. 85/2006, astfel că, pretențiile reclamantei

privind obligarea pârâtei și la plata sumei de 81.283,04 lei reținută cu titlu

de penalități anterior formulării cererii, precum și a sumei de 19.676,71 lei

penalități, sumă reținută după introducerea cererii, au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin acțiune au fost

pretinse dobânzi legale calculate potrivit O.G. nr. 9/2000, fiind în valoare de

24.767,75 lei, iar în baza concluziilor raportului de expertiză reclamanta și-a

majorat pretențiile la valoarea de 61.966,50 lei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, pârâta SC A.M. SA Galați, solicitând admiterea

apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că i s-a

încălcat dreptul la apărare, că raportul de expertiză contabilă este lovit de

nulitate, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 208 C. proc. civ.,

expertiza fiind realizată la fața locului, iar părțile nu au fost convocate

potrivit dispozițiilor 208 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 92

din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul

pârâtei SC A.M. SA Galați, reținînd că raportul de expertiză s-a întocmit în

mod corect, documentația a fost depusă de părți în dosarul cauzei nefiind

necesară deplasarea la fața locului, astfel că, pârâta nu a demonstrat că i s-a

adus vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de

expertiză.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, pârâta SC A.M. SA Galați a declarat recurs, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare instanței de

apel.

În motivarea

recursului, recurenta a susținut în esență că, instanța de apel prin hotărârea

dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu a analizat încălcarea normelor de

procedură de către prima instanță, prin administrarea unor acte, care au cauzat

pârâtei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestora.

Se

susține că, recurenta nu a fost convocată în mod legal în vederea efectuării

expertizei, deși potrivit dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ.,

citarea părților pentru efectuarea expertizei la față locului era obligatorie.

O

altă critică se referă la faptul că instanța de apel, prin decizia pronunțată,

a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., și totodată, se susține că, prin

acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.767,75

lei cu titlu de dobândă legală, iar instanța a acordat suma de 61.966,50 lei,

fără ca reclamanta să-și majoreze câtimea pretențiilor, conform art. 132 alin. (1),

(2) C. proc. civ.

înalta

Curte examinând decizia atacată, în contextul criticilor invocate, constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Critica

recurentei, potrivit căreia, instanța de apel a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu

poate fi primită, atâta vreme cât documentația depusă de părți în dosarul

cauzei a fost avută în vedere la data efectuării expertizei cât și la

soluționarea obiecțiunilor formulate de pârâtă, nefiind necesară deplasarea la

fața locului și fără a se impune îndeplinirea cerințelor art. 208 alin. (1) C.

proc. civ., (la fila 229 dosar fond aflându-se adresa expertului de convocare a

pârâtei și plicul de expediere al acesteia), astfel că, în mod corect instanța

de apel a reținut că pârâta nu a dovedit că i s-ar fi adus vreo vătămare care

nu poate fi înlăturată decât prin

anularea raportului de expertiză.

Cu

privire la critica recurentei ce vizează încălcarea prevederilor art. 295 C.

proc. civ., în sensul că, instanța de apel nu a analizat încălcarea normelor de

procedură de către prima instanță, referitor la majorarea pretențiilor

reclamantei de la suma de 24.767,75 lei, cu titlu de dobândă legală, la suma de

61.966,50 lei, fără a avea mandat în acest sens, nu poate fi reținută de

instanța de recurs, în condițiile în care la instanța de fond, în ședința

publică de la data de 2 aprilie 2007 reclamanta a precizat că își însușește

concluziile raportului de expertiză și își majorează capătul de cerere privitor

la dobânzi legale, la suma de 61.966,50 lei, reieșită din raportul de

expertiză, iar prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond la data de 4

aprilie 2007 (fila 280) reprezentanții legali ai SC M. SA precizează în mod

expres că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale stabilite prin

raportul de expertiză.

Așa

fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC A.M. SA Galați împotriva Deciziei nr. 92 din 1

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.