ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1625/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, recurentă în prezenta cauză a chemat în judecată pe pârâta SC L.S.C. SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să se constate rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 1 din 03 ianuarie 2002; să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 35.000 RON, sumă ce reprezintă avansul încasat de către SC L.S.C. SRL, conform contractului de prestări servicii mai sus menționat. Prin sentința comercială nr. 904 din 22 ianuarie 2007 Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune si a respins cererea ca fiind prescrisa extinctiv.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut ca între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 1 din 03 ianuarie 2002, având ca obiect executare piese mobilier din lemn esență de cireș până la 15 ianuarie 2002. Prin articolul 2 la Contract, părțile au stabilit prețul mobilierului la 415.000.000 lei, urmând ca societatea reclamantă să achite la data de 14 ianuarie 2002 un avans în valoare de 350.000.000 lei, iar diferența la data recepționării lucrării. La data de 14 ianuarie 2002, prin O.P. nr. 08 societatea R.F.I. SA a achitat avansul la contract. Instanța de fond a constatat că, față de dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 15 ianuarie 2005, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 29 decembrie 2006. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta R.F.I.

SA. Prin decizia comercială nr. 316 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V a comercială, apelul a fost respins ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că instanța de fond a analizat corect materialul probator administrat in cauza si a aplicat judicios dispozițiile legale incidente, apelul fiind nefondat . Conform art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția. Recunoașterea este un act unilateral de voință, un act de dispoziție, care poate fi făcut numai de către titularul dreptului, personal sau prin mandatar cu procura speciala.

În cauză, recunoașterea pretențiilor apelantei a fost făcută în dosarul nr. 16384/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de către avocatul intimatei, fără a avea o procura speciala in acest sens. Conform dispozițiilor art. 69 alin. (1) C. proc. civ., recunoașterile la drepturile in judecata, renunțările si propunerile de tranzacție se fac de către mandatar numai in baza unei procuri speciale. În consecința, Curtea de apel a constatat ca in mod corect instanța de fond a reținut ca recunoașterea făcuta pe parcursul judecații unei alte pricini, de câtre avocat fără procura speciala nu produce efectul întreruptiv prevăzut de art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

Recurenta a solicitat să-i fie admis recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 316 pronunțata in ședința publica la data de 15 iunie 2007 de câtre Curtea de Apel București, secția a V-a comerciala, iar pe fond să-i fie admisă cererea de chemare in judecata, respectiv să se dispună rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 03 ianuarie 2002 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 35.000 lei, suma ce reprezintă avans încasat de către intimata, conform contractului de prestări servicii mai sus menționat. În motivarea recursului s-a învederat greșita aplicare a prevederilor legale din materia prescripției și s-a susținut că SC L.S.C.

SRL a depus în dosarul nr. 16384/2004 la data de 01 noiembrie 2004 întâmpinare și a recunoscut: că a încheiat contractul cu reclamanta; că din motive obiective nu a putut onora contractul; că din luna martie 2002 a început restituirea sumei primită cu titlu de avans; că a achitat suma de 24.050 RON, ca fiind suma rămasă de restituit de 10.950 RON; parte din preț fiind plătită, valoarea penalităților se calculează în mod diferit. În acest dosar, recurenta susține că intimata a fost reprezentata prin avocat, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ. și apreciază că este suficient ca actul de recunoaștere să emane de la cel în folosul căruia curge prescripția sau să fie dat în numele acestuia pentru a opera întreruperea prescripției extinctive.

Recurenta a mai susținut că recunoașterea a fost expresa si a rezultat din un înscris si a întrunit cele trei condiții esențiale: a fost voluntara, neîndoielnica, pura si simpla si data in deplina cunoștința de cauza. Mai arată recurenta că un act întrerupător al prescripției, în temeiul legii, îl constituie recunoașterea debitoarei, act care a fost materializat la data de 1 noiembrie 2004 prin depunere de către SC L.S.C. SRL la instanța de judecată, în fața judecătorului de serviciu, astfel încât de la data de 1 noiembrie 2004 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani. Cauza de întrerupere este legală, fiind exclusiv stabilită de lege; a produs efect de drept (ipso iuris) instanța urmând exclusiv să constate producerea lor; a intervenit după ce prescripția a început să curgă ceea ce în cauză rezultă ca și-a produs efectul întreruptiv.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, însă recunoașterea invocată de către reclamantă, fiind cuprinsă în întâmpinarea SC L.S.C. SRL, semnată doar de avocat, și cum mărturisirea, fiind un act unilateral de voință, un act personal și de dispoziție, ce se constituie într-un mijloc de probă împotriva autorului ei, nu poate fi făcută decât de titularul dreptului său ori de mandatar cu procura specială.

În consecință, recunoașterea nu a întrunit cumulativ condițiile esențiale de validitate, fiind făcută către avocat fără procura speciala și nu poate produce efectul întreruptiv prevăzut de art. 16 Iit. a) din Decretul nr. 167/1958. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, se va respinge recursul declarat de reclamanta SC R.F.I. SA BUCUREȘTI, împotriva deciziei comerciale nr. 316 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.I. SA BUCUREȘTI, împotriva deciziei comerciale nr. 316 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 mai 2008.