ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1625/2008

Asupra cererii de

recurs de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată că, prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta, recurentă în prezenta cauză a chemat în judecată pe pârâta SC L.S.C.

SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să se constate

rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 1 din 03 ianuarie 2002; să

fie obligată pârâta la restituirea sumei de 35.000 RON, sumă ce reprezintă

avansul încasat de către SC L.S.C. SRL, conform contractului de prestări

servicii mai sus menționat.

Prin sentința

comercială nr. 904 din 22 ianuarie 2007 Tribunalul a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune si a respins cererea ca fiind prescrisa extinctiv.

Pentru a pronunța

aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut ca între părți s-a încheiat

contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 1 din 03 ianuarie 2002, având

ca obiect executare piese mobilier din lemn esență de cireș până la 15 ianuarie

2002.

Prin articolul 2 la

Contract, părțile au stabilit prețul mobilierului la 415.000.000 lei, urmând ca

societatea reclamantă să achite la data de 14 ianuarie 2002 un avans în valoare

de 350.000.000 lei, iar diferența la data recepționării lucrării.

La data de 14

ianuarie 2002, prin O.P. nr. 08 societatea R.F.I. SA a achitat avansul la

contract.

Instanța de fond a

constatat că, față de dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958,

termenul de prescripție s-a împlinit la data de 15 ianuarie 2005, cererea de

chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 29

decembrie 2006.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel reclamanta R.F.I. SA.

Prin decizia

comercială nr. 316 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V a comercială,

apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că instanța de fond a analizat corect

materialul probator administrat in cauza si a aplicat judicios dispozițiile

legale incidente, apelul fiind nefondat .

Conform art. 16 lit. a)

din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea

dreptului a cărui acțiune se prescrie făcuta de cel in folosul căruia curge

prescripția.

Recunoașterea este un

act unilateral de voință, un act de dispoziție, care poate fi făcut numai de

către titularul dreptului, personal sau prin mandatar cu procura speciala.

În cauză,

recunoașterea pretențiilor apelantei a fost făcută în dosarul nr. 16384/2004 al

Judecătoriei Sectorului 1 București, de către avocatul intimatei, fără a avea o

procura speciala in acest sens.

Conform dispozițiilor

art. 69 alin. (1) C. proc. civ., recunoașterile la drepturile in judecata,

renunțările si propunerile de tranzacție se fac de către mandatar numai in baza

unei procuri speciale.

În consecința, Curtea

de apel a constatat ca in mod corect instanța de fond a reținut ca

recunoașterea făcuta pe parcursul judecații unei alte pricini, de câtre avocat fără

procura speciala nu produce efectul întreruptiv prevăzut de art. 16 lit. a) din

Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta.

Recurenta a solicitat

să-i fie admis recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 316

pronunțata in ședința publica la data de 15 iunie 2007 de câtre Curtea de Apel

București, secția a V-a comerciala, iar pe fond să-i fie admisă cererea de

chemare in judecata, respectiv să se dispună rezoluțiunea contractului de

prestări servicii din 03 ianuarie 2002 și obligarea pârâtei la restituirea

sumei de 35.000 lei, suma ce reprezintă avans încasat de către intimata,

conform contractului de prestări servicii mai sus menționat.

În motivarea

recursului s-a învederat greșita aplicare a prevederilor legale din materia

prescripției și s-a susținut că SC L.S.C. SRL a depus în dosarul nr. 16384/2004

la data de 01 noiembrie 2004 întâmpinare și a recunoscut: că a încheiat

contractul cu reclamanta; că din motive obiective nu a putut onora contractul;

că din luna martie 2002 a început restituirea sumei primită cu titlu de avans;

că a achitat suma de 24.050 RON, ca fiind suma rămasă de restituit de 10.950

RON; parte din preț fiind plătită, valoarea penalităților se calculează în mod

diferit.

În acest dosar, recurenta

susține că intimata a fost reprezentata prin avocat, potrivit art. 67 alin. (1)

C. proc. civ. și apreciază că este suficient ca actul de recunoaștere să emane

de la cel în folosul căruia curge prescripția sau să fie dat în numele acestuia

pentru a opera întreruperea prescripției extinctive.

Recurenta a mai

susținut că recunoașterea a fost expresa si a rezultat din un înscris si a

întrunit cele trei condiții esențiale: a fost voluntara, neîndoielnica, pura si

simpla si data in deplina cunoștința de cauza.

Mai arată recurenta

că un act întrerupător al prescripției, în temeiul legii, îl constituie

recunoașterea debitoarei, act care a fost materializat la data de 1 noiembrie 2004

prin depunere de către SC L.S.C. SRL la instanța de judecată, în fața judecătorului

de serviciu, astfel încât de la data de 1 noiembrie 2004 a început să curgă un

nou termen de prescripție de 3 ani. Cauza de întrerupere este legală, fiind

exclusiv stabilită de lege; a produs efect de drept (ipso iuris) instanța

urmând exclusiv să constate producerea lor; a intervenit după ce prescripția a

început să curgă ceea ce în cauză rezultă ca și-a produs efectul întreruptiv.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, ce se circumscriu motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 16 lit.

a) din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea

dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge

prescripția, însă recunoașterea invocată de către reclamantă, fiind cuprinsă în

întâmpinarea SC L.S.C. SRL, semnată doar de avocat, și cum mărturisirea, fiind

un act unilateral de voință, un act personal și de dispoziție, ce se constituie

într-un mijloc de probă împotriva autorului ei, nu poate fi făcută decât de

titularul dreptului său ori de mandatar cu procura specială. În consecință,

recunoașterea nu a întrunit cumulativ condițiile esențiale de validitate, fiind

făcută către avocat fără procura speciala și nu poate produce efectul

întreruptiv prevăzut de art. 16 Iit. a) din Decretul nr. 167/1958.

Pentru considerentele

de fapt și de drept reținute mai sus, se va respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.F.I. SA BUCUREȘTI, împotriva deciziei comerciale nr. 316 din 15

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC R.I. SA BUCUREȘTI, împotriva deciziei comerciale nr. 316

din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 mai 2008.