ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3805/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 august 2012 reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea Deciziei nr. 416 din 9 iulie 2012 și suspendarea efectelor actului până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin decizia sus-menționată s-a interzis utilizarea de către societățile de asigurare, în cadrul activității de încheiere a asigurărilor facultative pentru locuințe a denumirii "PAD" și a termenilor "obligatorie" și "asigurare obligatorie a locuințelor" sau sintagme similare acestor noțiuni. Reclamanta a arătat că actul administrativ respectiv este nelegal, întrucât societatea are înregistrată marca comunitară A.P.P.

pentru denumirea produsului de asigurare facultativă a locuințelor, obținând astfel un titlu unic ce asigură protecție unitară pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Prin Sentința civilă nr. 5969 din 23 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că decizia contestată a fost emisă în exercitarea atribuțiilor conferite de lege pârâtei, în vederea realizării scopului pentru care a fost instituită, de apărare a drepturilor asiguraților și în concret de înlăturare a confuziei între asigurările facultative și asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, fiind și o măsură prudențială, care urmărește evitarea unui eventual risc de confuzie.

Prima instanță a constatat de asemenea, că decizia atacată nu conține dispoziții referitoare la folosința mărcii comunitare de care se prevalează reclamanta, interdicția utilizării denumirii PAD producând efecte exclusiv pe teritoriul național, fără a exclude utilizarea mărcii pentru celelalte produse și servicii în afara țării. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A.R.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond nu a ținut cont că marca comunitară pe care a înregistrat-o la Oficiul de Armonizare în Piața Internă - OHIM îi asigură protecție unitară pe întreg teritoriul comunității europene și nu poate fi interzisă decât în ansamblul ei și nu printr-o decizie individuală a pârâtei.

Referitor la argumentul din sentință în sensul că marca ar putea fi utilizată pentru toate serviciile pentru care a fost înregistrată, dar numai în afara teritoriului național, reclamanta a arătat că această susținere contravine prevederilor Regulamentului CE 40/1994 potrivit cărora marca comunitară fiind unitară nu poate fi interzisă decât în ansamblul Uniunii Europene. Reclamanta a conchis că decizia atacată este un act individual, emis cu încălcarea dispozițiilor legale și care nu a avut în vedere faptul că produsele de asigurare oferite clienților și care conțin sintagma PAD au caracter de asigurări facultative și nu asigurări obligatorii ale locuinței, neexistând nici un motiv pentru a se aprecia că polițele respective au creat confuzie, dimpotrivă, ele conținând clauze clare și oferind o protecție mult mai largă asiguraților, comparativ cu asigurările obligatorii care acoperă doar 3 riscuri de dezastre naturale.

S-a mai precizat că, la înregistrarea mărcii comunitare P.P., PAID - societatea constituită din asigurători în vederea vânzării de polițe de asigurare obligatorii ale locuințelor - nu a făcut opoziție și, de asemenea, că Legea nr. 260/2008 nu consacră noțiunea P. cu titlu de marcă aparținând unui singur titular și nu interzice utilizarea acestei sintagme. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod justificat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 32/2000 care conferă pârâtei atribuția de a analiza și evalua activitatea societăților de asigurare și de a întreprinde măsurile prudențiale necesare pentru protecția consumatorilor.

Actul administrativ în litigiu nu interzice reclamantei folosirea mărcii A.P.P. în cadrul produselor de asigurare pe care le oferă clienților, doar obligă toate societățile de asigurare, inclusiv societatea A., să nu utilizeze sintagma PAD la încheierea asigurărilor facultative de locuințe, asocierea denumirii respective fiind de natură a induce în eroare consumatorii cu privire la produsele oferite, fiind prescurtarea de la polița de asigurare obligatorie împotriva dezastrelor naturale. Cât privește argumentul că reclamanta a înregistrat la OHIM la 17 februarie 2002 marca înregistrată A.P.P., astfel cum a arătat pârâta, marca PAD a fost înregistrată la OSIM anterior, la 23 februarie 2011 la cererea PAID, noțiunea PAD fiind definită ca atare de art. 9 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 260/2008 ca fiind înscrisul care atestă încheierea contractului de asigurare obligatorie a locuinței împotriva dezastrelor naturale.

Prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada că au existat asigurați care au fost induși în eroare în legătură cu folosirea de către reclamantă a denumirii PAD în polițele de asigurare facultativă încheiate, decizia emisă la 9 iulie 2012 urmărind ca la încheierea contractelor de asigurare proprietarii de locuințe să fie informați exact cu privire la tipul asigurării oferite și riscurile acoperite, adresându-se tuturor societăților de asigurare care desfășoară activități de încheiere a asigurărilor facultative de locuințe și folosesc noțiunea PAD. În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.R.A. SA împotriva Sentinței civile nr. 5969 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL