ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3805/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 16 august 2012 reclamanta SC A.R.A. SA a chemat

în judecată Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea

Deciziei nr. 416 din 9 iulie 2012 și suspendarea efectelor actului până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că prin decizia sus-menționată s-a interzis utilizarea

de către societățile de asigurare, în cadrul activității de încheiere a

asigurărilor facultative pentru locuințe a denumirii "PAD" și a

termenilor "obligatorie" și "asigurare obligatorie a

locuințelor" sau sintagme similare acestor noțiuni.

Reclamanta a arătat

că actul administrativ respectiv este nelegal, întrucât societatea are

înregistrată marca comunitară A.P.P. pentru denumirea produsului de asigurare

facultativă a locuințelor, obținând astfel un titlu unic ce asigură protecție

unitară pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Prin Sentința civilă

nr. 5969 din 23 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că decizia contestată a

fost emisă în exercitarea atribuțiilor conferite de lege pârâtei, în vederea

realizării scopului pentru care a fost instituită, de apărare a drepturilor

asiguraților și în concret de înlăturare a confuziei între asigurările

facultative și asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor,

alunecărilor de teren și inundațiilor, fiind și o măsură prudențială, care

urmărește evitarea unui eventual risc de confuzie.

Prima instanță a

constatat de asemenea, că decizia atacată nu conține dispoziții referitoare la

folosința mărcii comunitare de care se prevalează reclamanta, interdicția

utilizării denumirii PAD producând efecte exclusiv pe teritoriul național, fără

a exclude utilizarea mărcii pentru celelalte produse și servicii în afara

țării.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC A.R.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că instanța de fond nu a ținut cont că marca comunitară pe care a

înregistrat-o la Oficiul de Armonizare în Piața Internă - OHIM îi asigură

protecție unitară pe întreg teritoriul comunității europene și nu poate fi

interzisă decât în ansamblul ei și nu printr-o decizie individuală a pârâtei.

Referitor la

argumentul din sentință în sensul că marca ar putea fi utilizată pentru toate

serviciile pentru care a fost înregistrată, dar numai în afara teritoriului

național, reclamanta a arătat că această susținere contravine prevederilor

Regulamentului CE 40/1994 potrivit cărora marca comunitară fiind unitară nu

poate fi interzisă decât în ansamblul Uniunii Europene.

Reclamanta a conchis

că decizia atacată este un act individual, emis cu încălcarea dispozițiilor

legale și care nu a avut în vedere faptul că produsele de asigurare oferite

clienților și care conțin sintagma PAD au caracter de asigurări facultative și

nu asigurări obligatorii ale locuinței, neexistând nici un motiv pentru a se

aprecia că polițele respective au creat confuzie, dimpotrivă, ele conținând

clauze clare și oferind o protecție mult mai largă asiguraților, comparativ cu

asigurările obligatorii care acoperă doar 3 riscuri de dezastre naturale.

S-a mai precizat că,

la înregistrarea mărcii comunitare P.P., PAID - societatea constituită din

asigurători în vederea vânzării de polițe de asigurare obligatorii ale

locuințelor - nu a făcut opoziție și, de asemenea, că Legea nr. 260/2008 nu

consacră noțiunea P. cu titlu de marcă aparținând unui singur titular și nu

interzice utilizarea acestei sintagme.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod justificat că decizia contestată a fost emisă cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 32/2000 care conferă pârâtei atribuția de a

analiza și evalua activitatea societăților de asigurare și de a întreprinde

măsurile prudențiale necesare pentru protecția consumatorilor.

Actul administrativ

în litigiu nu interzice reclamantei folosirea mărcii A.P.P. în cadrul

produselor de asigurare pe care le oferă clienților, doar obligă toate

societățile de asigurare, inclusiv societatea A., să nu utilizeze sintagma PAD

la încheierea asigurărilor facultative de locuințe, asocierea denumirii

respective fiind de natură a induce în eroare consumatorii cu privire la

produsele oferite, fiind prescurtarea de la polița de asigurare obligatorie

împotriva dezastrelor naturale.

Cât privește

argumentul că reclamanta a înregistrat la OHIM la 17 februarie 2002 marca

înregistrată A.P.P., astfel cum a arătat pârâta, marca PAD a fost înregistrată

la OSIM anterior, la 23 februarie 2011 la cererea PAID, noțiunea PAD fiind

definită ca atare de art. 9 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 260/2008 ca fiind

înscrisul care atestă încheierea contractului de asigurare obligatorie a

locuinței împotriva dezastrelor naturale.

Prin înscrisurile

depuse s-a făcut dovada că au existat asigurați care au fost induși în eroare

în legătură cu folosirea de către reclamantă a denumirii PAD în polițele de

asigurare facultativă încheiate, decizia emisă la 9 iulie 2012 urmărind ca la

încheierea contractelor de asigurare proprietarii de locuințe să fie informați

exact cu privire la tipul asigurării oferite și riscurile acoperite,

adresându-se tuturor societăților de asigurare care desfășoară activități de

încheiere a asigurărilor facultative de locuințe și folosesc noțiunea PAD.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va

respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A.R.A. SA împotriva Sentinței civile nr. 5969 din 23 octombrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL