ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantele E.G.B.
AG și B.R.1 SA, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.F., suspendarea
executării Atestatului CNVM nr. 37 din 16 aprilie 2013, precum și a Ordonanței
CNVM nr. 103 din 16 aprilie 2013, a Ordonanței CNVM nr. 104 din 16 aprilie 2013
și a Ordonanței CNVM nr. 105 din 16 aprilie 2013, până la soluționarea
irevocabila a acțiunii în anularea respectivelor acte administrative cu
cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă
nr. 3.290 din 29 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității ca
nefondată, a admis în parte cererea formulată de reclamantele E.G.B. AG și BR1
S.A., în contradictoriu cu pârâta A.S.F., a suspendat executarea efectelor
Atestatului CNVM nr. 37 din 16 aprilie 2013 și a Ordonanței CNVM nr. 105 din 16
aprilie 2013, până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestor
acte, a respins cererea de suspendare a executării efectelor Ordonanței CNVM
nr. 103 din 16 aprilie 2013, a Ordonanței CNVM nr. 104 din 16 aprilie 2013, ca
neîntemeiată și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Împotriva Sentinței
civile nr. 3.290 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta
A.S.F..
Ulterior, prin
cererea formulată la data de 3 februarie 2015, intimatele-reclamante E.G.B. AG
și BR1 S.A. au formulat cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare,
solicitând instanței să ia act de acest lucru.
Înalta Curte are în
vedere dispozițiile art. 406 C. proc. civ. conform cărora:
"(1) Reclamantul
poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință
de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face
personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea
s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea
pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care
pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul
renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau
ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres
sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care
reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un
termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa
unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea
la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua
act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii
sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la
judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de
instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când
renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
hotărârea este definitivă."
De asemenea, instanța
reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată,
reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este
supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează
procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Astfel fiind, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata
cererii de suspendare și, pe cale de consecință, va anula sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta A.S.F. împotriva Sentinței civile nr. 3.290 din 29 octombrie
2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Ia act de renunțarea
la judecata cererii de suspendare formulată de reclamantele E.G.B. AG și BR1
S.A.
Anulează Sentința
civilă nr. 3.290 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 11 martie 2015.
Procesat de GGC - MI