ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, Înalta Curte constată următoarele: Petentul M.V., printr-o cerere adresată acestei instanțe, a contestat rezoluția nr. 2024/IJ/1614/1613/SIP109 din 4 august 2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară. Împotriva acestei cereri, care este neinteligibilă și plină de invective la adresa unor magistrați din cadrul instanțelor prahovene, petentul a făcut referire și la rezoluția nr. 163/P/2009 din 18 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești. Datorită conținutului ambiguu al cererii formulate, petentul M.C.V. a fost citat cu mențiunea să precizeze care este obiectul cererii cu care a învestit instanța. Petentul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a îndeplini această cerință, iar mai mult decât atât a formulat mai multe cereri de amânare a cauzei, precum și o cerere de recuzare a completului de judecată.

Curtea constată că plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă. Astfel, din conținutul plângerii nu rezultă care este obiectul acesteia și, deși petentul a fost invitat în instanță să dea lămuririle necesare soluționării cauzei, a refuzat acest lucru, solicitând, în mod șicanatoriu, amânarea cauzei pentru diferite motive. Se apreciază că petentul, prin cererea sa formulată în stil confuz, plină de contradicții și invective, ar solicita desființarea unei lucrări întocmită de Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire, eventual, la o nemulțumire a sa legată de magistrații din cadrul instanțelor și parchetelor prahovene. Se observă că această solicitare a petentului nu se încadrează în instituțiile reglementate de dreptul procesual penal.

Înalta Curte constată că plângerea petiționarului nu se încadrează nici în dispozițiile art. 275-278 și art. 278 1 C. proc. pen., care reglementează modul în care sunt supuse controlului măsurile și actele de urmărire penală efectuate de organele de urmărire penală. Ori, în condițiile în care organele de urmărire penală, potrivit art. 201 C. proc. pen., sunt procurorii și organele de cercetare penală, rezultă că membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt organe de urmărire penală, iar actele emise de aceștia nu pot fi atacate în condițiile prevăzute de legea procesual penală. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționar.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 februarie 2010.