ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
cauzei penale de față, Înalta Curte constată următoarele:
Petentul M.V., printr-o cerere adresată
acestei instanțe, a contestat rezoluția nr. 2024/IJ/1614/1613/SIP109 din 4
august 2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară.
Împotriva acestei
cereri, care este neinteligibilă și plină de invective la adresa unor magistrați
din cadrul instanțelor prahovene, petentul a făcut referire și la rezoluția nr.
163/P/2009 din 18 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Ploiești.
Datorită conținutului
ambiguu al cererii formulate, petentul M.C.V. a fost citat cu mențiunea să
precizeze care este obiectul cererii cu care a învestit instanța.
Petentul, legal
citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a îndeplini această cerință, iar mai
mult decât atât a formulat mai multe cereri de amânare a cauzei, precum și o
cerere de recuzare a completului de judecată.
Curtea constată că
plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă.
Astfel, din
conținutul plângerii nu rezultă care este obiectul acesteia și, deși petentul a
fost invitat în instanță să dea lămuririle necesare soluționării cauzei, a
refuzat acest lucru, solicitând, în mod șicanatoriu, amânarea cauzei pentru
diferite motive.
Se apreciază că
petentul, prin cererea sa formulată în stil confuz, plină de contradicții și
invective, ar solicita desființarea unei lucrări întocmită de Inspecția
Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire, eventual, la o
nemulțumire a sa legată de magistrații din cadrul instanțelor și parchetelor
prahovene.
Se observă că această
solicitare a petentului nu se încadrează în instituțiile reglementate de
dreptul procesual penal.
Înalta Curte constată
că plângerea petiționarului nu se încadrează nici în dispozițiile art. 275-278
și art. 278
1
C. proc. pen., care reglementează modul în care sunt
supuse controlului măsurile și actele de urmărire penală efectuate de organele
de urmărire penală.
Ori, în condițiile în
care organele de urmărire penală, potrivit art. 201 C. proc. pen., sunt
procurorii și organele de cercetare penală, rezultă că membrii Consiliului
Superior al Magistraturii nu sunt organe de urmărire penală, iar actele emise
de aceștia nu pot fi atacate în condițiile prevăzute de legea procesual penală.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă
plângerea formulată de petiționar.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V.
Obligă petiționarul
să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 23 februarie 2010.