ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1607/2015

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 06 aprilie 2015, creditoarea SC A. SA a solicitat ca, prin încheiere în camera de consiliu, să se dispună învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC BC. SRL, la data de 27 februarie 2015, scadent la data de 05 martie 2015. În motivare, creditoarea a arătat că în cuprinsul biletului la ordin se arată că locul emiterii este Brașov, scadența este la data de 05 martie 2015, iar locul plății este în Brașov. Prin Încheierea civilă nr. 2055/CC din 8 aprilie 2015, Judecătoria Sibiu a declinat competenta de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivare, instanța a reținut că potrivit art. 104 alin. (4) raportat la art. 30 din Legea nr. 58/1934 „dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată, altul decât cel al domiciliului trasului, fără însă să arate un terțiu la care plata trebuie să fie făcută, trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea. În lipsa unei atari arătări, acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuși la locul plății.” Conform biletului la ordin cu privire la care s-a solicitat investirea cu formula executorie, instanța a reținut că locul emiterii, precum și locul plății, sunt în Brașov. Împrejurarea că petentul a ales sa formuleze cererea de investire cu formula executorie la Judecătoria Sibiu nu poate afecta competenta de soluționare a cererii de investire, câtă vreme locul plății este în Brașov.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat încheierea din data de 29 aprilie 2015, prin care a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza spre soluționarea conflictului de competență. În motivare, a reținut incidența art. 640 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia „Cererea de investire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (…).” Competența teritorială a instanței are caracter alternativ, creditorul putând alege între cele două instanțe prevăzute de lege. Astfel, instanța a reținut în cauză o competență alternativă, fiind incident art. 116 C. proc.

civ., potrivit căruia „ reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”, text de lege ce trebuie înțeles în sensul că, dacă reclamantul s-a adresat uneia dintre instanțele competente, nici pârâtul și nici instanța nu pot contesta opțiunea acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul sesizării instanței îl constituie învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC BC. SRL, scadent la data de 05 martie 2015. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 06 aprilie 2015, dată la care Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. fusese modificată de Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, prin introducerea art. 640 1 . Astfel, în conformitate dispozițiile art. 640 1 alin. (2) „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales”.

Dispoziția legală mai sus redată cuprinde, în prima teză a alineatului al doilea, reglementarea unei competențe teritoriale alternative, în sensul că sunt deopotrivă competente, a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, atât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât și judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. În speța supusă analizei, se constată că prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în alin. (2) a aceluiași articol că, atât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului cât și judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului, au competență de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești.

Prin urmare, operează dispozițiile din art. 116 C. proc. civ., care instituie dreptul reclamantului de a opta în alegerea instanței, “Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”. În speță, raportat la textele de procedură menționate, creditoarea a avut alegerea între două instanțe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Sibiu, ca instanță în circumscripția căreia află sediul creditoarei și Judecătoria Brașov, în circumscripția căreia se află stabilit locul emiterii și al plății. Înalta Curte constată că dreptul de opțiune al creditoarei a fost exprimat între două instanțe deopotrivă competente teritorial în a soluționa cererea de învestire cu formula executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Sibiu.

Față de cele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei Sibiu, în favoarea căreia se va stabili competența de soluționare a cererii, ca urmare a opțiunii creditoarei, care a învestit în mod legal această instanță, în raport de dispozițiile art. 640 1 alin. (2) C. proc. civ., cu cererea de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.