ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin rezoluția nr.

814/P/2009 din 06 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus:

urmăririi penale față de magistratul I.M. - procuror șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor personale, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există.

urmăririi penale față de magistratul M.Ș.S., procuror în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei, care au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că la

data de 23 iunie 2009 persoana vătămată R.S.A. a depus plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a sesizat comiterea de

infracțiuni de către magistrații procurori I.M. și M.S., cu ocazia soluționării

Dosarului nr. 1345/P/2007 și a lucrării nr. 15629/6395/2007 ale Secției de

urmărire penală și criminalistică.

Din verificările

efectuate prin prisma celor sesizate, a rezultat următoarea situație de fapt:

Prin plângerea

înregistrată la Secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. 1345/P/2007,

persoana vătămată R.S.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a

magistraților care au soluționat în fond și în căile de atac Dosarul nr. 1358/2004

al Judecătoriei Pătârlagele.

Prin rezoluția cu

același număr din data de 23 noiembrie 2007 (procuror M.S.), s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații reclamați pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținându-se ca fiind incidente

dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva soluției

persoana vătămată a formulat plângere conform prevederilor art. 278 C. proc.

pen., ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 15629/6395/2007 din

data de 11 ianuarie 2008 a procurorului șef secție I.M.

Plângerea formulată

de aceeași parte în baza art. 278

1

C. proc. pen., a fost respinsă de

instanța de fond (sentința penală nr. 481 din 18 martie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1093/1/2008);

hotărârea astfel pronunțată a rămas definitivă prin respingerea recursului

declarat de R.S.A. (decizia penală nr. 47 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție - Completul de 9).

Pe calea prezentei

plângeri penale, R.S.A. a criticat activitatea magistraților procurori I.M. și

M.S. care, în opinia sa, au emis soluții pe baza unor cercetări superficiale;

în acest context, R.S.A. a solicitat atât tragerea la răspundere penală a celor

doi magistrați cât și anularea rezoluțiilor nr. 1345/P/2007 și 15629/6395/2007.

În susținerea

sesizării, persoana vătămată a reiterat pretinsele aspecte de nelegalitate și

netemeinicie a hotărârilor judecătorești pronunțate de magistrații reclamați în

Dosarul nr. 1345/P/2007 al Secției de urmărire penală și criminalistică.

S-a

mai reținut că toate criticile invocate de persoana vătămată cu ocazia

promovării căilor de atac anterior menționate, au fost avute în vedere atât în

controlul ierarhic exercitat la nivelul parchetului cât și de instanța de

judecată, soluția dispusă prin rezoluția nr. 1345/P/2007 fiind menținută ca

atare.

Referitor

la solicitarea persoanei vătămate „de anulare” a rezoluțiilor emise de

magistrații I.M. și M.S., constată că aceasta este inadmisibilă, dispozițiile

legale privind nulitățile fiind aplicabile doar actelor efectuate în cadrul

procesului penal (ce se declanșează prin începerea urmăririi penale) și prin

care s-a produs o vătămare efectivă (dovedită) uneia dintre părți.

II.

Plângerea împotriva rezoluției procurorului menționată a fost respinsă prin

rezoluția nr. 7909/3661/II/2/2009 din 05 august 2009 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

III.

Împotriva rezoluției procurorului nr. 814/P/2009 din 06 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, a fost formulată în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casație

și Justiție, secția penală, la data de 17 septembrie 2009.

Înalta

Curte, judecând plângerea de față va verifica rezoluția procurorului atacată

prin conformare la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. pe

baza lucrărilor și a materialelor din dosarul de urmărire penală și în lipsa

unor înscrisuri noi prezentate.

În

propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că între

petiționarul R.S.A., pe de o parte, și R.I.C., pe de altă parte, a existat un

litigiu de natură civilă, ce a avut ca obiect partajarea unor bunuri moștenite

de către aceștia. Procesul de partaj a fost soluționat de Judecătoria Pătârlagele,

în Dosarul nr. 1358/2004 și nemulțumit de hotărârea judecătorească pronunțată

în această cauză, R.S.A. a declarat apel și recurs, căile de atac fiindu-i

respinse de Tribunalul Buzău și apoi Curtea de Apel Ploiești.

După

pronunțarea căilor legale de atac, petiționarul a formulat plângere penală

împotriva judecătorilor, arătând că aceștia ar fi comis infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen. cu ocazia soluționării acțiunii civile de partaj, fiindu-i

astfel vătămate interesele legale.

Se

reține că, în realitate, aspectele semnalate de petiționar, prin plângerile

ulterioare procesului civil, reprezintă apărări în cadrul exercitării

drepturilor procesual civile și se axează pe critici aduse modului de

desfășurare a cercetării judecătorești, intenția petiționarului fiind aceea de

reformare a hotărârilor pronunțate de judecători, prin angajarea răspunderii

penale a acestora, fapt care nu este permis în legislația actuală. Subliniem că

activitatea magistraților este una de interpretare a probelor, faptelor și

dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament

în favoarea sau în detrimentul uneia dintre părți, ceea ce nu înseamnă automat

și angajarea răspunderii penale a magistraților, urmare a plângerii părții

nemulțumite.

Se

mai reține din actele premergătoare efectuate în cauză că intimatul procurorul S.M.Ș.

a instrumentat și soluționat Dosarul nr. 1345/P/2007, care a avut ca obiect

plângerea persoanei vătămate R.S.A., prin care acesta a solicitat tragerea la

răspundere penală a magistraților care au soluționat în fond și în căile de

atac Dosarul nr. 1358/2004 al Judecătoriei Pătârlagele. Astfel, la 23 noiembrie

2007, prin rezoluția nr. 1345/P/2007, procurorul a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistrații împotriva cărora a fost formulată plângerea.

Plângerile ulterioare împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

1345/P/2007 (conform art. 278 C. proc. pen. și art. 278

1

C. proc.

pen.) au fost respinse de procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, M.I.,

prin rezoluția nr. 15629/6395/2007 din 11 ianuarie 2008, dar și de către

instanța de judecată, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, care a

pronunțat sentința penală nr. 481 din 18 martie 2008 și decizia penală nr. 47

din 26 ianuarie 2009, soluția de neîncepere a urmăririi penale rămânând

definitivă.

Se

conchide astfel că nu există indicii privind încălcarea atribuțiilor de

serviciu sau a prevederilor legale de către magistrații procurori I.M. și M.S.

de natură să aducă atingere unui drept sau interes al persoanei vătămate R.S.A.

și, în consecință, plângerea penală de față este nefondată și urmează a fi

respinsă ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

nefondată plângerea formulată de petiționarul R.S.A. împotriva rezoluției nr. 814/P/2009

din 06 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile

de la pronunțare.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 octombrie 2009.