ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 92/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 15 iunie 2005 la Tribunalul București, reclamanta SC SC

K.P.M.G.R. SRL București a chemat în judecată pârâta SC R. SA București pentru

obligarea la plata următoarelor sume

- 976.691.615 lei, contravaloare servicii de

asistență juridică conform facturii din 25 iunie 2002;

- 597.815.544 lei, dobândă legală pe perioada

10 iulie 2002 - 15 iunie 2005

Tribunalul București,

secția comercială, prin sentința nr. 4646 din 15 noiembrie 2005 a admis

acțiunea, astfel cum a fost formulată, cu 43.305.344 lei cheltuieli de

judecată.

În pronunțarea

hotărârii s-a reținut că între părți nu a existat un contract în formă scrisă

prin care să se determine tarifele pentru serviciile prestate de reclamantă,

astfel că refuzul pârâtei pentru plata facturii nu este întemeiat.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâta a declarat apel prin care a contestat tarifele

aplicate de reclamantă.

Instanța de apel a

dispus efectuarea unei expertize contabile din oficiu, pentru a se stabili suma

negociată de părți, pentru prestațiile reclamantei.

Prin Decizia nr. 63

din 6 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis

în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 636.760.451 lei,

contravaloare servicii, la plata sumei de 395.162.923 lei dobânzi legale, cu

25.520.000 lei, cheltuieli de judecată, aferente pretențiilor admise, precum și

18.710.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

În pronunțarea

acestei hotărâri s-a reținut că prețul prestațiilor a fost negociat de părți,

conform corespondenței din dosar astfel că, valoarea inițial facturată a fost

diminuată la 15.986 euro, la care se adaugă T.V.A. și cheltuieli suplimentare,

astfel că în echivalent lei, pârâta datorează 636.760.451 lei, cu dobânzile

aferente pentru întârzierea plății.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și art.

312 c.p.civ., formulând următoarele critici:

- nu era de

competența expertului, ci a instanței de a stabili consimțământul părților

asupra elementelor de facturare.

- greșit s-a reținut

că părțile au fost de acord atât cu reducerea proporțională a tarifelor cât și

cu reducerea ratelor orare.

- soluția pronunțată,

de acordare și a sumei de 8.770 euro care reprezintă o reducere a tarifelor

orare este în contradicție cu reținerile din motivarea deciziei. Astfel,

instanța a reținut că prin faptul că apelanta pârâtă nu a răspuns la faxul

reclamantei din 21 iunie 2002, nu a existat acordul părților sub acest aspect.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins cu următoarea motivare:

Prestațiile de

asistență juridică s-au efectuat de reclamantă în beneficiu pârâtei fără a

exista un contract scris între părți prin care să se stabilească elementele ce

urmează a fi avute în vedere la facturare.

Neînțelegerile ivite

între părți urmare facturilor emise de reclamantă pentru prestațiile din

perioada ianuarie-aprilie 2002, au încercat să fie conciliate de acestea.

Din corespondența ce

a urmat, s-a realizat un acord privind reducerea procentuală a prestațiilor cât

și o reducere a tarifelor orare.

Susținerea recurentei

în sensul că expertiza și-a depășit competențele nu poate fi primită, întrucât

expertul stabilește valoarea prestațiilor ținând seama de sumele facturate și

reducerile acceptate de prestatoare.

În ce privește

tariful orar aplicabil, susținerile recurentei sunt contrare propunerilor

făcute de aceasta prin faxul din 21 iunie 2002.

Din cuprinsul

acestuia rezultă că, reclamanta recurentă și-a dat acordul pentru reducerea

facturilor cu 2.920 euro.

Prin același fax, s-a

propus alte rate orare (tarife) mai mici decât cele aplicate la facturare.

Susținerea recurentei

în sensul că nu a existat un acord al părților privind reducerea tarifelor nu

poate fi primită.

Acest acord s-a

realizat prin adresa pârâtei beneficiare din 12 iunie 2002 prin care propune

modificarea tarifelor orare (150 euro în loc de 250 euro și 80 euro și 60 euro

pentru alte categorii, precum și adresa de răspuns a reclamantei prestatoare,

din 21 iunie 2002, care acceptă aceste reduceri).

Ca urmare, întemeiat

expertiza a recalculat valoarea prestațiilor având în vedere tarifele reduse.

Reținerea instanței

de apel, în sensul că era necesar un răspuns al pârâtei la faxul reclamantei

din 21 iunie 2002, nu-și are temei, întrucât acordul de voință era realizat,

acest fax din 21 iunie 2002 constituind acceptul la propunerile pârâtei din 12

iunie 2002. De altfel, această motivare nu este susținută de restul considerentelor

și de soluția pronunțată în apel.

Așa fiind, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de SC K.P.M.G.R. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 63

din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2008.