ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 92/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2005 la Tribunalul București, reclamanta SC SC K.P.M.G.R. SRL București a chemat în judecată pârâta SC R. SA București pentru obligarea la plata următoarelor sume - 976.691.615 lei, contravaloare servicii de asistență juridică conform facturii din 25 iunie 2002; - 597.815.544 lei, dobândă legală pe perioada 10 iulie 2002 - 15 iunie 2005 Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 4646 din 15 noiembrie 2005 a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, cu 43.305.344 lei cheltuieli de judecată. În pronunțarea hotărârii s-a reținut că între părți nu a existat un contract în formă scrisă prin care să se determine tarifele pentru serviciile prestate de reclamantă, astfel că refuzul pârâtei pentru plata facturii nu este întemeiat.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta a declarat apel prin care a contestat tarifele aplicate de reclamantă. Instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile din oficiu, pentru a se stabili suma negociată de părți, pentru prestațiile reclamantei. Prin Decizia nr. 63 din 6 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 636.760.451 lei, contravaloare servicii, la plata sumei de 395.162.923 lei dobânzi legale, cu 25.520.000 lei, cheltuieli de judecată, aferente pretențiilor admise, precum și 18.710.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că prețul prestațiilor a fost negociat de părți, conform corespondenței din dosar astfel că, valoarea inițial facturată a fost diminuată la 15.986 euro, la care se adaugă T.V.A. și cheltuieli suplimentare, astfel că în echivalent lei, pârâta datorează 636.760.451 lei, cu dobânzile aferente pentru întârzierea plății. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și art. 312 c.p.civ., formulând următoarele critici: - nu era de competența expertului, ci a instanței de a stabili consimțământul părților asupra elementelor de facturare. - greșit s-a reținut că părțile au fost de acord atât cu reducerea proporțională a tarifelor cât și cu reducerea ratelor orare.

- soluția pronunțată, de acordare și a sumei de 8.770 euro care reprezintă o reducere a tarifelor orare este în contradicție cu reținerile din motivarea deciziei. Astfel, instanța a reținut că prin faptul că apelanta pârâtă nu a răspuns la faxul reclamantei din 21 iunie 2002, nu a existat acordul părților sub acest aspect. Recursul este nefondat și urmează să fie respins cu următoarea motivare: Prestațiile de asistență juridică s-au efectuat de reclamantă în beneficiu pârâtei fără a exista un contract scris între părți prin care să se stabilească elementele ce urmează a fi avute în vedere la facturare. Neînțelegerile ivite între părți urmare facturilor emise de reclamantă pentru prestațiile din perioada ianuarie-aprilie 2002, au încercat să fie conciliate de acestea.

Din corespondența ce a urmat, s-a realizat un acord privind reducerea procentuală a prestațiilor cât și o reducere a tarifelor orare. Susținerea recurentei în sensul că expertiza și-a depășit competențele nu poate fi primită, întrucât expertul stabilește valoarea prestațiilor ținând seama de sumele facturate și reducerile acceptate de prestatoare. În ce privește tariful orar aplicabil, susținerile recurentei sunt contrare propunerilor făcute de aceasta prin faxul din 21 iunie 2002. Din cuprinsul acestuia rezultă că, reclamanta recurentă și-a dat acordul pentru reducerea facturilor cu 2.920 euro. Prin același fax, s-a propus alte rate orare (tarife) mai mici decât cele aplicate la facturare. Susținerea recurentei în sensul că nu a existat un acord al părților privind reducerea tarifelor nu poate fi primită.

Acest acord s-a realizat prin adresa pârâtei beneficiare din 12 iunie 2002 prin care propune modificarea tarifelor orare (150 euro în loc de 250 euro și 80 euro și 60 euro pentru alte categorii, precum și adresa de răspuns a reclamantei prestatoare, din 21 iunie 2002, care acceptă aceste reduceri). Ca urmare, întemeiat expertiza a recalculat valoarea prestațiilor având în vedere tarifele reduse. Reținerea instanței de apel, în sensul că era necesar un răspuns al pârâtei la faxul reclamantei din 21 iunie 2002, nu-și are temei, întrucât acordul de voință era realizat, acest fax din 21 iunie 2002 constituind acceptul la propunerile pârâtei din 12 iunie 2002. De altfel, această motivare nu este susținută de restul considerentelor și de soluția pronunțată în apel.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC K.P.M.G.R. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 63 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.