ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, reclamantul R.R. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin D.P.I.I.S., prin C.N.A.D.N.R. SA, contestație împotriva Deciziei nr. 282 din 23 martie 2011, solicitând obligarea pârâtei să emită hotărârea de stabilire despăgubirilor și anularea în parte a deciziei de expropriere în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului pentru terenurile expropriate situate în comuna P., județul Constanța, cu stabilirea despăgubirilor care se cuvin reclamantului. Prin precizări la acțiune depuse ulterior, cu privire la obiectul cererii, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la anularea în parte a H.G.

nr. 282/2011 de expropriere, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului pentru terenul expropriat situat în comuna P., și stabilirea justelor despăgubiri care i se cuvin potrivit Legii nr. 33/1994. Prin Sentința civilă nr. 1.892 din 5 septembrie 2014, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârât prin întâmpinare și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secției de contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul a învestit instanța cu o cauză având ca obiect anularea în parte a H.G.

nr. 282/2011, sub aspectul cuantumului despăgubirilor contestate de către reclamant, prevăzute în Anexa 1 H.G. nr. 282/2011 la nr. crt. 15, 21 și 38, aferente U.A.T. P., anexă care face parte integrantă din hotărâre, conform art. 4 din H.G. nr. 282/2011. Având în vedere că reclamantul a solicitat anularea, chiar și parțială, a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, iar cele două capete principale de cerere au aceeași cauză, scopul avut în vedere la momentul reclamării dreptului fiind același, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 1, noul C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 revine curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, sarcina de a soluționa prezentul litigiu.

Față de art. 10 alin. (3) din același act normativ, cum reclamantul are domiciliul în localitatea A., jud. Constanța, în speță, competența în soluționarea prezentei cauze aparține Curții de Apel Constanța, secției de contencios administrativ și fiscal. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 191/CA din 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocate de către această instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că reclamantul R.R.

a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică potrivit prevederilor Legii nr. 255/2010, fiind necesară realizarea unui obiectiv de interes național, astfel cum se relevă în cuprinsul H.G. nr. 282/2011. A apreciat că nu se cere în cauză anularea unei hotărâri de Guvern cu efectele specifice din materia dreptului administrativ, ci doar efectuarea unui control asupra modalității de stabilire a despăgubirilor pentru cel expropriat în cauză, control judiciar dat de legiuitor în competența de primă instanță a tribunalului, secția civilă. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a decis, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) din noul C. proc.

civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal. Litigiul dedus judecății vizează, în esență, așa cum a reținut și Tribunalul Constanța, anularea în parte a unui act administrativ, anume H.G. nr. 282/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada București - Constanța, tronsonul 6, Cernavodă - Constanța", anume a Anexei 1, nr. crt.

15, 21 și 38 și obligarea unei autorități publice centrale la emiterea unui alt act. În aceste condiții, instanța competentă a soluționat în primă instanță cererea, urmează a fi stabilită raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care reglementează procedura specială de soluționare a cererilor ce au ca obiect anularea unui act administrativ. Faptul că reclamantul critică cuantumul și modul de stabilire a despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat situat în comuna P., prevăzute prin actul administrativ contestat, se constituie într-o critică de nelegalitate a acestuia și nu într-un aspect de natură a atrage competența prevăzută de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994.

De altfel, chiar dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, care fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 33/1994, invocat de către Curtea de Apel Constanța, delimitează cu claritate sfera de aplicare a acestei norme de competență, anume în ceea ce privește cererile formulate de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, exclusiv în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe R.R. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin D.P.I.I.S. prin C.N.A.D.N.R., în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2015. Procesat GGC - MI