ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția I civilă, reclamantul R.R. a formulat, în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin D.P.I.I.S., prin

C.N.A.D.N.R. SA, contestație împotriva Deciziei nr. 282 din 23 martie 2011,

solicitând obligarea pârâtei să emită hotărârea de stabilire despăgubirilor și

anularea în parte a deciziei de expropriere în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor datorate reclamantului pentru terenurile expropriate situate în

comuna P., județul Constanța, cu stabilirea despăgubirilor care se cuvin

reclamantului.

Prin precizări la

acțiune depuse ulterior, cu privire la obiectul cererii, reclamantul a arătat

că solicită obligarea pârâtei la anularea în parte a H.G. nr. 282/2011 de

expropriere, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate

reclamantului pentru terenul expropriat situat în comuna P., și stabilirea

justelor despăgubiri care i se cuvin potrivit Legii nr. 33/1994.

Prin Sentința civilă

nr. 1.892 din 5 septembrie 2014, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis

excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârât prin întâmpinare

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Constanța, secției de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune

astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum

a fost precizată, reclamantul a învestit instanța cu o cauză având ca obiect

anularea în parte a H.G. nr. 282/2011, sub aspectul cuantumului despăgubirilor

contestate de către reclamant, prevăzute în Anexa 1 H.G. nr. 282/2011 la nr.

crt. 15, 21 și 38, aferente U.A.T. P., anexă care face parte integrantă din

hotărâre, conform art. 4 din H.G. nr. 282/2011.

Având în vedere că

reclamantul a solicitat anularea, chiar și parțială, a unui act administrativ

emis de o autoritate publică centrală, iar cele două capete principale de

cerere au aceeași cauză, scopul avut în vedere la momentul reclamării dreptului

fiind același, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 1, noul C. proc. civ.,

coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 revine curții de apel, secția

de contencios administrativ și fiscal, sarcina de a soluționa prezentul

litigiu.

Față de art. 10 alin.

(3) din același act normativ, cum reclamantul are domiciliul în localitatea A.,

jud. Constanța, în speță, competența în soluționarea prezentei cauze aparține

Curții de Apel Constanța, secției de contencios administrativ și fiscal.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 191/CA din 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței sale materiale, invocate de către această instanță din oficiu și,

în consecință, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că reclamantul R.R. a fost expropriat pentru

cauză de utilitate publică potrivit prevederilor Legii nr. 255/2010, fiind

necesară realizarea unui obiectiv de interes național, astfel cum se relevă în

cuprinsul H.G. nr. 282/2011.

A apreciat că nu se

cere în cauză anularea unei hotărâri de Guvern cu efectele specifice din

materia dreptului administrativ, ci doar efectuarea unui control asupra

modalității de stabilire a despăgubirilor pentru cel expropriat în cauză,

control judiciar dat de legiuitor în competența de primă instanță a

tribunalului, secția civilă.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, a decis, în temeiul art. 134 și

art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte

de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal.

Litigiul dedus

judecății vizează, în esență, așa cum a reținut și Tribunalul Constanța,

anularea în parte a unui act administrativ, anume H.G. nr. 282/2011 pentru

modificarea și completarea H.G. nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor

de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul

lucrării de utilitate publică "Autostrada București - Constanța, tronsonul

6, Cernavodă - Constanța", anume a Anexei 1, nr. crt. 15, 21 și 38 și

obligarea unei autorități publice centrale la emiterea unui alt act.

În aceste condiții,

instanța competentă a soluționat în primă instanță cererea, urmează a fi

stabilită raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ, care reglementează procedura specială de soluționare

a cererilor ce au ca obiect anularea unui act administrativ.

Faptul că reclamantul

critică cuantumul și modul de stabilire a despăgubirilor datorate pentru

terenul expropriat situat în comuna P., prevăzute prin actul administrativ

contestat, se constituie într-o critică de nelegalitate a acestuia și nu

într-un aspect de natură a atrage competența prevăzută de dispozițiile art. 21

din Legea nr. 33/1994.

De altfel, chiar

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, care fac trimitere la art. 21 din

Legea nr. 33/1994, invocat de către Curtea de Apel Constanța, delimitează cu

claritate sfera de aplicare a acestei norme de competență, anume în ceea ce

privește cererile formulate de expropriatul nemulțumit de cuantumul

despăgubirii, exclusiv în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În aceste condiții,

în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din noul C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă

instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de

competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe R.R. în contradictoriu cu Statul Român

reprezentat prin D.P.I.I.S. prin C.N.A.D.N.R., în favoarea Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 martie 2015.

Procesat GGC - MI